O nouă săptămână, o nouă șaormerie. Am plecat de la Coressy ca de la pomul lăudat

Salutare și bine ați venit la rubrica „Nicio lună fără o nouă șaormerie în Sibiu”. Sunt trimisul vostru în lumea „cu de toate” iar astăzi o să luăm la testat și puricat șaormeria Coressy.

S-a deschis pe strada Lungă în urmă cu trei săptămâni, cu un tam-tam pe care, recunosc, rar l-am observat prin Sibiu. Gemea tiktok-ul de clipuri promo și buzz înaintea deschiderii, programată aproape ceremonial – la 11:11, ca să fie clar că universul și șaorma sunt aliniate. Recunosc, am încercat să le calc pragul și în ziua deschiderii, și în ziua imediat următoare, dar fără succes, în primul weekend a fost omor acolo, cozi peste cozi, oameni care mâncau în picioare în zona verde din fața restaurantului, era de așteptat cu zecile de minute acolo. M-am lăsat păgubaș și am așteptat să îmi vină din nou rândul iar astăzi v-o prezint în adevărata ei splendoare.

Duminică, aproape de ora prânzului, era destul de liniște la Coressy, departe de vânzoleala de la deschidere. Pentru că meniurile digitale nu funcționau, am luat la puricat meniul tradițional, pe hârtie țiplată, plin cu abțibilde cu „produs indisponibil”. Probabil, fiind final de săptămână, au rămas fără anumite ingrediente. Sandwich-uri, indisponibile, burgeri, indisponibili, șaorma mică – la fel. Iar cum noi nu mai avem răbdare pentru degustări, am ales varianta maximalistă: platoul pentru 4 persoane, în care se găseau de toate.

Platoul costă 130 de lei și vine cu aproape tot ce are casa mai reprezentativ: două șaorme mari tăiate în bucăți mai mici, crispy de pui, aripioare și cartofi prăjiți, plus patru cutiuțe cu sosuri.

Prima impresie? Arată bine, apetisant știm cu toții că și ochiul e primul care „gustă” din mâncare. Multă mâncare, prezentare îngrijită, porții generoase. Genul de platou care îți dă iluzia că sigur rămâne și pentru mâine. Nu rămâne.

Am început, disciplinat, cu șaorma. Sper să nu fie cu supărare, e bună, dar nu schimbă ordinea mondială. Nu se ridică la hype-ul creat de departamentul de marketing. Ingredientele sunt corecte, carnea bună, combinațiile clasice, dar fără revelații gastronomice. Singurul lucru care o scoate puțin din pluton, cel puțin pe piața locală, este că șaorma trece pe grătar înainte să ajungă la client, iar lipia capătă o crustă crocantă foarte plăcută. Nu revoluționează preparatul, dar îi dă personalitate. Crispy-urile de pui au dispărut primele de pe platou, ceea ce în orice familie e echivalentul unei recenzii. Crocante, bine făcute, suculente – dintre toate preparatele platoului, ele au fost cele mai apreciate.

Aripioarele, în schimb, nu s-au bucurat de chiar același succes. Păreau că au ieșit de la prăjit cu un minut mai devreme, ca elevul care își predă lucrarea înainte să termine ultimul exercițiu. În interior aveau textura aceea ușor mucilaginoasă, la limita verdictului de nefăcute. Cartofii și sosurile (unul dulce, unul picant și două cheddar) și-au făcut treaba fără să iasă în evidență – ceea ce, sincer, într-o șaormerie nu e neapărat o critică. De exemplu, sosul picant era Sirracha-ul clasic, pe care îl cumperi din orice supermarket.

Per total, Coressy e un loc care merită încercat, mai ales dacă mergeți în grup și vreți să testați din toate fără să transformați masa într-un credit de consum. Nu e genul de experiență după care începi să recomanzi tuturor „am găsit cea mai bună șaorma din Sibiu”, dar nici nu pleci dezamăgit. Aș mai reveni? Pentru șaorme și minuturi cel mai probabil nu dar aș fi foarte tentat de produsele unde puiporcvitacurcanul e înlocuit de caracatiță. Există o mică voce în cap care îmi spune că trebuie testat. Iar cronicarul, după cum știm deja, ia foarte rar decizii bune când vine vorba de curiozități culinare.

Hakan Șukur