Chestiunea cumpărării fostei Mănăstiri a Ursulinelor: momentul potrivit în care să ne oprim din a cere „să facă Primăria!”

Faptul că un monument istoric de anvergura fostei Mănăstiri a Ursulinelor este scos la vânzare, iar instituțiile publice de la nivel național, județean și local refuză să își exercite dreptul de preempțiune (adică de a fi primii potențiali cumpărători ofertați) a născut firești discuții publice.

A fost lansată chiar și o petiție – din cele tipărite și cu semnături strânse cu stiloul – prin care se cere Primăriei Sibiu să nu stea pasivă și să devină proprietara actualului bun privat. Să propună consilierilor locali cumpărarea acestui monument istoric de importanță națională. Petiția se naște în contextul în care prin oraș a început să se răspândească un zvon potrivit căruia un om de afaceri din Mărginimea Sibiului are în vedere achiziția ansamblului, pentru a-l transforma într-un hotel.

Doar că lucrurile au o cu totul altă orientare. Diametral opusă și de o cu totul altă anvergură.

În primul rând merită aplaudat faptul că Ministerul Culturii nu și-a exercitat dreptul de preempțiune. Exemplul Palatului Justiției din Sibiu, administrat de un Minister al Justiției care „îl zace” în reabilitare de peste 15 ani, este suficient. Suntem lecuiți de proprietari de monumente istorice din administrația centrală.

Consiliul Județean oricum nu are bani de așa ceva. Fără a mai intra în alte discuții, abținerea de la a fi cel care cumpără ansamblul – abținere care se discută astăzi (joi) – este absolut justificată.

Mai rămâne administrația Sibiului, care prin Consiliul local dezbate tot azi dacă să cumpere sau nu ansamblul din centrul orașului. Iar varianta în care „să-l ia Primăria să facă hub cultural (sau altceva)” de această dată poate fi mai puțin avantajoasă pentru oraș. Atât prin prisma sumelor care trebuie investite acolo, cât și – dacă pornim de la premisa că acolo trebuie să se întâmple ceva relevant pentru sibieni și oraș –  prin capacitatea de a implementa într-un termen rezonabil proiecte creative și vizionare, cu efecte pe termen lung.

Cu o legislație stufoasă și greoaie în pregătirea proiectelor de investiții sau reabilitări (ani de zile pentru SF, PT și alte liste lungi de abrevieri), cu proceduri de atribuire care se întind pe zeci de luni, ansamblul preluat de administrație ar fi căpătat copaci pe acoperiș, cum i-au apărut și fostului Orfelinat „Maria Terezia”. Asta după ce, mai întâi, administrația ar negocia ce destinație să dea clădirilor. Iar fostul orfelinat, că tot a fost pomenit, trebuia să fie inițial reabilitat pentru un hub cultural, s-au și plătit studii în acest sens. Demersurile s-au oprit pentru că n-au fost bani nerambursabili pentru o astfel de destinație, de care Sibiul are nevoie. Pentru că e oraș cultural.

Mai apoi banii. Într-adevăr, Sibiul are excedent bugetar. Dar să dai aproape jumătate din acesta (știu, s-a mai dat pentru stadion) pentru a crea un ansamblu cultural, când ai deja „Fabrica de cultură”, iar orașul are nevoie de atâtea proiecte de infrastructură (parcări subterane, trenul interurban, coborârea traficului în subteran etc) pentru care nu mai vin așa mulți bani europeni… și când mai ai nevoie urgentă de investiții în sănătate, sportul de masă, mediu, social, sediul unui nou teatru etc, cele 100 de milioane de euro din excedentul de acum nu mai par așa de multe. Ca să nu mai vorbim de cheltuielile generate de funcționarea unui centru cultural care are nevoie de angajați cu energii creative.

Sigur, mai apare discuția că acel spațiu ar putea recăpăta destinația de școală. Este o abordare pe care este greu să o combați. Decât dacă proiectul pe care îl propui înglobează educația ca principiu și depășește anvergura unei școli.

Un astfel de proiect este promis Sibiului. Și provine dintr-o zonă privată foarte interesantă.

Tot ceea ce s-a întâmplat pozitiv în ultimul timp în jurul fostei Mănăstiri a Ursulinelor s-a născut din voința și energia entuziastă (da, entuziast e cuvântul potrivit) a unor oameni din zona privată: pe persoană fizică, pe asociație, fundație sau firmă. Entuziaști restauratori din Muzeul Brukenthal au dat praful la o parte de pe potențialul acestei clădiri, incredibila Ambulanță a Monumentelor i-a redat siguranța pe moment sub un acoperiș reabilitat (sub care cu grijă au fost păstrate condițiile pentru coloniile de lilieci), iar Ștefan Câlția a dovedit ce fel de energii poate aduna acel loc. Expoziția Transilvania | Extravaganza – cu 17.000 de plătitori de bilete, iar banii s-au dus la Ambulanța pentru Monumente – este deja dovada că fosta Mănăstire a Ursulinelor poate deveni nu numai „cel mai frumos spațiu cultural al Sibiului”, cum l-a numit Câlția. Toți banii care au redeschis ușile fostei mănăstiri cu promisiunea unui spațiu cultural au fost privați.

Ansamblul clădirilor din centrul Sibiului este propus a rămâne în zona privată și cu destinație culturală. Și merită să vedem și din ce parte vine această promisiune.

Therme Group – promitentul cumpărător care propune noua destinație – este una dintre extrem de puținele inițiative românești de anvergură globală. Ansamblul de oameni și de companii care s-au strâns de-a lungul anilor în jurul Therme Group depășește cu mult granițele industriei de wellness (industria bunăstării, într-o oarecum șchioapă traducere), în care performează la un nivel greu de perceput pentru o mare parte din lumea antreprenorilor din țara noastră. Din Anglia până în Singapore, din Germania până în Canada ori din SUA până în Coreea de Sud, grupul construit de cisnădianul Robert Hanea este interconectat cu o rețea impresionantă de companii și oameni din întreaga lume, relevanți pentru aportul adus unor proiecte care se impun prin impact.

Cei care au avut ochi și urechi pentru așa ceva au putut percepe nemijlocit numele prezente și nivelul ideilor care se schimbă în fiecare an în cadrul Therme Forum, una din inițiativele Therme Group la Sibiu. De ani de zile, de la arhitecți, la oameni de cultură și de afaceri din toată lumea, vin la Sibiu în cadrul FITS, pentru a vorbi la Therme Forum despre cum cultura dezvoltă comunitatea. Și despre cum oamenii de afaceri pot face parte dintr-un astfel de proiect.

Proiectul promis pentru fosta Mănăstire a Ursulinelor este rodul unor dezbateri care se poartă deja de ani de zile între oameni din diverse domenii din lumea întreagă. Că „a scăpat de sub radar” tot șirul acesta de discuții? Păi, foarte puțini au stat să asculte ceea ce se discută de ani de zile în cadrul Therme Forum.

Sigur, unii pot percepe sub formă de elitism „de fațadă”, bulevardier, entuziasmul oamenilor care la Therme Forum vorbesc despre cum ideile dau formă realității. Și despre cum un hub cultural poate adăuga încă un strat identitar unei comunități precum cea a Sibiului.

Dar sunt proiecte discutate la un cu totul alt nivel decât cel despre „ce fel de terase să amplasăm în centrul Sibiului” ori „dacă sunt de sticlă, Primăria să ni le facă și noi le închiriem”.

Nu e cazul ca membrii Consiliului local să bată mătănii în fața unei astfel de inițiative private la Sibiu ori să se lanseze în populisme. Cumpătat să gândească la potențialul pe care entuziasmul din zona privată l-a intuit și l-a pus deja, într-o mică parte, în valoare. Sibiul are nevoie de un hub cultural, iar faptul că acesta este propus de oameni entuziaști din zona privată care au demonstrat deja viziune și anvergură merită apreciat ca atare. Și încurajat.