Am pedalat pe cea mai nouă pistă de biciclete din județul Sibiu, cea de deasupra Sadului. Un traseu mai plin de viață, într-atâta liniște, nu găsești pe la noi

Joi seară, sub norii adunați deasupra crestelor și printr-un aer răcoros care cobora pe nevăzute de pe munte, am pornit să pedalez pe cel mai nou traseu de biciclete din județul Sibiu. Traseul de pe Valea Sadului – construit pe calea unei foste mocănițe – era proaspăt asfaltat integral. Chiar dacă încă nu era inaugurată, pista atrăgea deja foarte mulți copii din sat.

Pista pornește dintr-o margine de Sadu, iar pentru a ajunge la capătul ei trebuie să urci până pe strada Merilor (pe care o găsești urmând marcajul cu triunghi roșu desenat pe stâlpi), de unde recunoști rapid traseul grație asfaltului proaspăt așternut. Celălalt capăt al pistei, care ocolește satul pe deasupra, se află înspre Râul Sadului, în zona cunoscută drept Masa Verde.

Între cele două capete sunt 4,6 kilometri, o diferență de nivel de aproximativ 81 de metri și o liniște pe care nu o oferă, deocamdată, nicio altă pistă amenajată în județul nostru.

Încă de la primele pedale nu ai cum să nu-ți dai seama de importanța faptului că ești total separat de trafic și că nu ai niciun drum sau șosea în apropiere după ce treci de capătul străzii Merilor. Este singura pistă de biciclete din județ amenajată, deocamdată, pe un traseu atât de depărtat de orice arteră pentru autoturisme.

Mașinile – și așa rare în zonă – se aud stins undeva în depărtare, la câteva zeci de metri mai jos. Aerul – în special la ceas de seară, când curenții coboară de pe crestele din jur – e unul dintre cele mai bune argumente pentru a veni până aici.

Traseul înaintează practic pe curba de nivel pe care cu aproape 100 de ani în urmă pufăia o mocăniță, cu urcări și coborâri line care nu ridică probleme nici cicliștilor mai puțin antrenați.

Dincolo de capătul dinspre Masa Verde, cei care vor să pedaleze mai departe pot continua fie pe drumul județean care duce până în Râu Sadului, fie pe drumul forestier botezat Juvărț. Drum care te duce până pe vârful Prejba, un traseu recomandat bicicliștilor cu experiență pe munte. În zonă este și un izvor cu apă de munte, taman nimerit pentru a-ți potoli setea.

Relevant este că – la câteva zeci de metri mai departe, pe drumul către Râu Sadului – găsești izvoarele de apă amenajate de primăria din comună, păstrăvăria „Tatu” și băcănia „La Izvor Sadu”. Cu alte cuvinte, îți poți stabili o destinație.

„Putea fi mai lungă”

Asfaltul era proaspăt așternut joi seara, iar pe margini pământul galben nu a apucat încă să fie acoperit de iarbă. Dar versanții încărcați de pădure care te petrec pe tot traseul compensează urmele șantierului, încă necucerite de vegetație.

Pista – cu o lățime de aproximativ trei metri – a scăpat și de una dintre metehnele clasice ale traseelor de biciclete din Sibiu: bordurile. Asfaltul e adus la nivelul acostamentului, fără trepte, fără praguri. Pedalezi fără să te gândești că poți da cu pedalele de vreo bordură. Iar în zonele în care ai expunere în dreapta sau stânga, au fost amplasate elemente de siguranță care se integrează delicat în peisaj.

La dus, către Masa Verde, pe pistă n-am întâlnit pe nimeni altcineva în afara a doi căței ieșiți dintr-o grădină, în care s-au întors speriați când m-au văzut.

Tocmai de aceea, la întoarcere, când am văzut un ciclist apropiindu-se, m-am grăbit să culeg reacții. Ionuț are 41 de ani și locuiește în Sadu. De când s-a asfaltat pista, iese pe ea în fiecare seară. „Pedalam și înainte, pe drum. Dar acolo îs tot felul de oameni, de șoferi. Aici e mult mai ok, ești mai în siguranță”, spune el.

Traseul pe care se află acum pista era, până de curând, impracticabil. „Era vegetație multă, tot traseul era năpădit, nu puteai să mergi”, amintește Ionuț. El are o singură critică. „Putea fi mai lungă. Și mai e un lucru: seara, prin zonă mai poți vedea urși. Dar n-ai de ce te teme: îs din-ăia sălbatici, fug când te văd”.

Plină de copii

Și abia ce m-am salutat la despărțire de Ionuț, că pe pistă au început să apară grupuri-grupuri de copii. Vreo șase fete într-unul, vreo patru-cinci copii în altul, un părinte cu alți trei țânci mai apoi, un băiat cu fratele mai mic mai încolo, urmați de o tânără care alerga și de un cuplu ieșit la plimbare. Copii și pe biciclete, și pe trotinete și cu rolele.

Din primul grup de fete, Antonia (14 ani) spune ce îi place cel mai mult cu un ton entuziast. „Că este în natură și că putem vedea păduri și copaci, că putem ieși mai mulți. Am văzut chiar și o veveriță acum câteva zile”. La ieșirea de pe pistă, grupul de fete vorbea că au zărit și o vulpe.

Antonia amintește și un alt avantaj practic al pistei: pe drumurile publice, copiii sub 14 ani nu au voie să pedaleze. Pista de la Sadu rezolvă tocmai asta – copiii au un spațiu al lor, separat, sigur. „Mi se pare foarte, foarte bună pista – mai ales pentru copiii de vârsta lor”, arată Antonia înspre fetele care o însoțesc.

Singurul lucru care le deranjează este o proprietate de pe traseu, unde gardul unei grădini nu e bine fixat și câinii ar putea ieși. „Dar în rest nu prea ies câinii”, adaugă ea.

Marți e inaugurarea

Faptul că pista de biciclete are, totuși, doar 4,6 km nu o va face o atracție turistică în sine: traseul îl parcurgi dus-întors în mai puțin de o oră, chiar și pedalând mai mult decât lejer. Dar dacă iei în calcul că poți ajunge până foarte aproape de păstrăvărie, că te poți aventura – cât te țin plămânii și picioarele – și înspre Prejba, noua pistă de biciclete devine o cale pe care în mod garantat veți fi interesați să pedalați, dacă aveți astfel de pasiuni.

Inaugurarea acestei noi piste a fost stabilită de către Primăria Sadu pentru ziua de marți 1 septembrie, de la ora 10:00. Iubitorii ciclismului și ai naturii sunt invitați să pedaleze alături de funcționari locali.

Cea mai nouă pistă de biciclete din județ a fost amenajată în cadrul unui proiect finanțat prin Planul Național de Reziliență și Redresare, cu un buget de aproximativ 3,6 milioane de lei. Constructori au fost cei de la Opere Publice SRL, din Șelimbăr.