Cătălina Anghel, studentă la Pedagogie în Sibiu, spune ce ar schimba în școala românească: ChatGPT nu trebuie interzis total, evaluarea trebuie regândită

Cătălina Anghel are 19 ani și se pregătește să devină cadru didactic. Este studentă în anul II la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Într-un interviu realizat în cadrul unei campanii dedicate viitorilor profesori, vorbește despre inteligența artificială la clasă, despre notele care pun etichete și despre motivele pentru care meseria de profesor îi atrage tot mai puțin pe tineri.

Interviul a fost realizat de echipa proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat de Asociația Școala Încrederii, și a fost transmis redacției de inițiatorii campaniei. Cătălina Anghel este studentă la Facultatea de Științe Socio-Umane și participă la acest proiect.

A aflat de proiect la facultate. După o întâlnire cu Mihai Zoican, care le-a explicat studenților cum se desfășoară programul, a decis pe loc să se înscrie. Spune că nu regretă alegerea.

ChatGPT nu trebuie interzis. Evaluarea trebuie regândită

Pentru Cătălina, tehnologia influențează major felul în care se învață. Crede că profesorii debutanți se adaptează mai ușor, pentru că știu cum e să fii elev într-o lume cu telefon și internet. Nu crede însă că profesorii cu vechime nu pot face la fel. Au nevoie doar de timp ca să înțeleagă noile instrumente.

Studenta vede și partea mai puțin comodă, tinerii sunt mai expuși la informații din surse nesigure. Iar temele repetitive pot fi rezolvate ușor cu inteligența artificială.

„Este frustrant să primești mereu același tip de proiect pentru evaluare și să știi că el poate fi rezolvat foarte ușor cu ajutorul ChatGPT. Acest instrument are avantajele lui și poate fi foarte util în research, însă trebuie să știm să filtrăm informațiile. Interzicerea totală nu cred că ar avea efectele dorite. Mai degrabă, trebuie să știm cum să gestionăm relația elevilor cu astfel de instrumente și să regândim evaluările, astfel încât elevii să poată demonstra ce știu cu adevărat, fără a depinde de inteligența artificială.”

Cătălina recunoaște că o asemenea schimbare nu vine peste noapte. „Este nevoie de o schimbare în modul de evaluare, chiar dacă nu este ușor de implementat rapid.”

Săli nepotrivite, cursuri citite de pe slide-uri

Întrebată ce probleme vede în învățământul de stat, Cătălina pune pe primul loc infrastructura. Spune că spațiile nu sunt mereu adaptate, de la gimnaziu până la facultate, iar asta scade eficiența învățării.

A doua problemă ține de oameni. A întâlnit profesori care citesc de pe prezentări PowerPoint, dau teme online și reduc la minimum interacțiunea directă. Recunoaște însă că nici studenții nu mai reacționează ca înainte: sunt grăbiți, stau cu ochii în telefon și încearcă să depună cât mai puțin efort.

Cea mai apăsată critică a ei privește sistemul de notare.

„Notele ajung să pună etichete asupra elevilor, etichete care nu sunt întotdeauna corecte. Dacă un elev ia o notă mică, nu înseamnă automat că nu este bun la materia respectivă sau că nu are viitor. Totuși, de multe ori, atât școala, cât și societatea îi fac pe elevi să creadă exact acest lucru. În timp, aceste experiențe influențează imaginea de sine și disponibilitatea de a continua să înveți și să te perfecționezi. Dacă un copil ajunge să creadă încă din școală că «nu este bun», atunci este mult mai greu să mai creadă, mai târziu, în valoarea învățării continue.”

Tinerii nu mai vor să fie profesori

Cătălina crede că meseria de profesor îi atrage mai ales pe cei cu vocație. Îi îndepărtează pe ceilalți salariile mici, statutul social tot mai fragil și ideea că profesorul nu mai e un îndrumător, ci doar o sursă de informație aflată „la un click distanță”.

Pe lângă acestea, spune ea, „sistemul nu este suficient de bine pus la punct, iar acest lucru descurajează”.

Are și o propunere. Să se vorbească mai mult despre impactul pozitiv al profesorilor, nu doar despre elevi dificili, birocrație și fișe.

„Dacă ne dorim o schimbare pozitivă într-o societate în care lucrurile să meargă mai bine, atunci avem nevoie de oameni implicați, care să contribuie la formarea generațiilor următoare.”

Deși nu au trecut mulți ani, Cătălina observă o discrepanță mare între generația ei și copiii care sunt acum în clasa a IV-a. Ea a avut acces la internet mai târziu. Astăzi, copiii de 2–3 ani se uită deja pe YouTube. Pe vremea ei, spune, lucrurile erau mai tradiționale și mai stricte.

Cătălina propune empatia și realațiile autentice

Pentru viitoarea ei sală de clasă, prioritatea este clară, empatia și relațiile autentice.

Cătălina crede că tehnologia aduce uneori un anumit grad de dezumanizare. Spune că tot mai mulți copii nu mai sunt cu adevărat ancorați în realitate. „Suntem foarte atenți la ceea ce se întâmplă online și tot mai puțin la ceea ce ne înconjoară în mod real”, explică ea.

De aceea, vrea să-i ajute pe elevi să rămână conectați cu ei înșiși și cu cei din jur. Speră ca peste ani să-și amintească de ea așa cum își amintește ea de profesorii care au inspirat-o.

„Cred că cel mai important este ca elevii să învețe, înainte de toate, să fie oameni. Să fie capabili de empatie, de înțelegere și de relaționare autentică. Am impresia că societatea a început să uite aceste lucruri, iar școala ar trebui să contribuie la recuperarea lor.”

Modelul ei este profesoara de limba și literatura română din liceu. Venea zâmbind la clasă, avea căldură față de elevi, dar știa să se impună. Cătălina crede că un profesor are nevoie de limite clare, construite prin respect reciproc, nu prin rigiditate.

Pentru ea, limitele trebuie să fie clare. Elevii trebuie să știe când e momentul pentru muncă și când e loc pentru joc sau relaxare. La fel de important e ca profesorul să asculte. „Cred că este esențial să asculți, să înțelegi și să fii deschis la nevoile și schimbările elevilor tăi, așa cum și tu, ca profesor, îți dorești deschidere și respect din partea lor.”

Din proiect spune că ia cu ea calmul și deschiderea cu care a fost primită.

„La toate întâlnirile am simțit că este în regulă să vorbesc, că nu voi fi judecată și că pot fi eu însămi. Mentorii au transmis o energie pozitivă și au folosit metode prin care ne-au ajutat să ne simțim bine, în largul nostru, să răspundem fără inhibiții și să fim autentici. Acest tip de atmosferă mi-aș dori să îl duc și eu mai departe, la clasă.”

Interviul face parte din campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”. Campania vrea să atragă atenția asupra importanței formării inițiale și continue a viitorilor profesori. Adună declarații ale elevilor și cadrelor didactice despre educația de azi și din trecut, dintr-o perspectivă generațională asupra școlii românești de stat.

Proiectul este derulat de Asociația Școala Încrederii, o organizație neguvernamentală care lucrează cu comunitățile școlare pentru a îmbunătăți relația dintre elevi, profesori și părinți. Din 2020, Programul Școala Încrederii a sprijinit 382 de grădinițe și școli de stat. De program au beneficiat aproape 200.000 de elevi și 23.000 de adulți, dintre care 14.000 de profesori. În iunie 2025, peste 70 de școli din primele două generații au finalizat programul, iar 50 dintre ele au fost certificate drept „Școli ale Încrederii”.

„Școala Tinerilor Profesori de Încredere” este finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European Plus, prin Programul Educație și Ocupare. Bugetul alocat este de 4.701.518,60 lei, iar codul proiectului este 311739.