Mina de magneziu și referendumul de la Rășinari. Este doar „începutul greului”

Rezultatul referendumului programat duminica aceasta la Rășinari, în care localnicii vor răspunde dacă sunt sau nu de acord cu vreo exploatare minieră în comuna lor, va defini discursul public din această zonă a țării cel puțin până pe 2 septembrie 2027.

Și asta pentru că în joia din 2 septembrie 2027 expiră termenul legal de 360 de zile, în care Mineral Proiect Invest SA trebuie să obțină toate avizele (inclusiv cele de mediu) și toate autorizațiile (inclusiv cea de construire) pentru a putea deschide mina de suprafață de la Rășinari. Dacă actele nu sunt obținute până atunci, licența de exploatare care a intrat în vigoare la 7 septembrie 2026 se pierde.

E adevărat, nicăieri pe parcursul birocratic până la autorizarea finală a exploatării nu este prevăzută consultarea populației prin referendum.

Doar că un astfel de plebiscit va cântări greu în etapele următoare. Primarul Rășinariului a anunțat deja că, în funcție de rezultate, va putea refuza eliberarea unor documente care să servească punerii în funcțiune a minei de suprafață. Prin urmare, MPI va trebui să le ceară prin instanță, ceea ce implică prelungirea și tărăgănarea termenelor și o imagine tot mai puțin atractivă pentru alți investitori.

Discuțiile vor fi tot mai aprinse pentru că referendumul de la Rășinari nu e doar despre protejarea plaiurilor de deasupra satului. Rezultatul acestui plebiscit are legătură, de fapt, cu toată Mărginimea Sibiului și chiar trece de granițele acesteia.

Deoarece eu cred că pentru oricine cunoaște plaiurile de deasupra Rășinariului, unde ajungi pe poteci urcând pieptiș pe Coasta Boacii lui Cioran, proiectul minier propus pentru extragerea de roci magneziene este un dezastru.

Mina de suprafață care urmează a fi exploatată inclusiv prin explozii va găuri un peisaj în care oamenii conviețuiesc armonios cu natura de sute de ani. Pe pajiștile din jurul colibei cu acoperiș roșu – în josul căreia este propusă mina de suprafață – pasc și acum mii de oi. La fel ca acum câteva sute de ani, peisajul acesta compune o zonă a Mărginimii Sibiului care adăpostește un tip de trai și propune unul de turism total incompatibile cu industria mineritului.

Vor fi fiind în alte părți mine între zone cu pârtii care atrag mii și zeci de mii de turiști, dar Mărginimea Sibiului are o cu totul altă identitate decât acele zone unde există și minerit. Iar dacă greșeli s-au mai făcut, acestea n-au cum justifica o repetiție.

Deasupra Rășinariului, ca și în Țara Colibelor de deasupra Râului Sadului, ca și pe Mărăjdia din marginea Gurii Râului – ca să dau doar câteva exemple – funcționează ecosisteme ale căror servicii naturale furnizate în mod gratuit (biomasă de calitate, apă bună, aer curat etc) depășesc cu mult orice justificare economică a proiectului minier.

Sunt 25 de locuri de muncă promise la mina de suprafață. Mai nimic pentru o Mărginime a Sibiului care a fost întotdeauna o zonă a cărei prosperitate a depășit-o cu mult pe cea a altor zone din țara noastră.

750.000 de euro este suma care ar intra în bugetul comunei Rășinari dacă ar fi pornită exploatarea. Asta e toată suma pentru toți cei minimum 20 de ani de exploatare. Un pumn de arginți, raportat la cele – de exemplu – șapte milioane de euro tocmai investite de Primăria Rășinari în infrastructura comunei.

Mineritul ecologic, așa cum se încearcă să fie prezentat proiectul, este o contradicție în sine. Exploziile vor fi provocate între văi în care, la un singur fir de apă, au fost filmați zilele trecute opt urși adulți (dintre care trei femele) și patru pui. Fauna și flora zonei sunt renumite și nu-și prea găsesc comparație.

Apoi, riscurile de poluare cu azbest sunt greu de ignorat, cu atât mai mult cu cât nu sunt complet excluse nici măcar în declarațiile investitorilor. Să accepți riscul poluării cu azbest într-o zonă precum Mărginimea Sibiului înseamnă un dezinteres total față de viitorul locurilor.

Apoi este și amploarea. Transportul rocilor concasate s-ar întinde – prin intermediul unui funicular lung de 2,5 km – peste alte pășuni și văi cu pâraie, peste poteci de oi și sălbăticiuni, peste trasee turistice. Ar continua apoi pe drumul către Păltiniș, după care, la dreapta, prin marginea Mărăjdiei și a Orlatului și – eventual – prin Cristian și Săcel către o unitate de procesare propusă în zona orașului Săliște. La referendumul din 8 noiembrie nu e vorba doar de Rășinari. La câțiva kilometri de mina de suprafață mai sunt Poplaca, Prislopul, Cisnădioara, Cisnădia, de acolo se vede Sibiul.

Amploarea ar putea crește, din moment ce explorările realizate până acum în cadrul acestui proiect minier au dus la proiectul de hotărâre de Guvern care vizează potențiale zăcăminte de sub alte peste 900 de ha de pe teritoriul Rășinariului. Iar Agenția de Resurse Minerale, care a inițiat proiectul, și-a motivat interesul asupra zăcămintelor de sub cele 915 ha invocând rezultatele din explorările făcute în vederea proiectului MPI.

De ce să fie deschisă o astfel de cutie a Pandorei mineritului, tocmai în Mărginimea Sibiului?

Cum să invoci interesele Uniunii Europene în războiul comercial cu China, nevoia „lumii noi” de termopane, telefoane sau alte tehnologii pentru a justifica găurirea Mărginimii Sibiului? E treaba Comisiei Europene să facă rost de magneziu, nu a ciobanilor de pe plaiurile Rășinariului ori a primarului.

Da, România nu trebuie să rateze șansa de a livra magneziu Uniunii Europene. Dar cu responsabilitate. De altfel, există alternative, cum e proiectul mult mai mare, de un miliard de euro, din Bihor. Pentru care Uniunea a alocat deja fonduri și care propune exploatarea magneziului dintr-o zonă în care există tradiție minieră. E doar un exemplu.

Argumentul că este o afacere sută la sută românească rămâne doar o promisiune. Reprezentanții MPI nu resping scenariul în care acțiunile ar fi cumpărate de către companii străine.

Deocamdată, investițiile de 400 de milioane de euro pentru proiectul minier integrat l-ar avea drept principal finanțator pe Dragoș Bîlteanu, o persoană care nu are nicio treabă cu mineritul. Dar are o condamnare la trei ani de închisoare cu suspendare pentru manipularea pieței de capital. Și care a adus în proiect firme legate de  Roșia Montană Gold Corporation. Este vorba de MagnaGold, care a intrat în acționariatul MPI în luna martie a acestui an și își împarte sediul din București cu Roșia Montană Gold Corporation.

În fața unui astfel de proiect, care poate influența major Mărginimea Sibiului în următorii zeci de ani, oamenii se simt și ignorați. Politicienii, ca de obicei, au dispărut. Fără brânză, țuică și locuri pe scena Festivalului din Rășinari, parlamentarii par că au dat bir cu fugiții. Niciunul nu a venit să îi asculte, să le vorbească (cu excepția lui Bogdan Trif, care însă doar s-a filmat cu câțiva social-democrați de-ai locului, de parcă un astfel de proiect ar avea impact în funcție de găștile politice). Iar asta în condițiile în care, până acum, tot ceea ce s-a întâmplat cu acest proiect de la București a fost decis.

Și în tot acest peisaj doldora de nuanțe și interpretări, discursul public apare tot mai des viciat de interese comerciale. Presa locală a județului Sibiu – precum și cea centrală – a început de câteva săptămâni să încheie contracte de publicitate cu cei de la Mineral Proiect Invest. Un demers cât se poate de legitim, mai ales în contextul subfinanțării cronice a presei, atâta timp cât este transparent. Doar că sunt publicații cu pretenții care au semnat astfel de contracte și la care, totuși, eu n-am văzut niciun articol publicitar marcat ca atare. Dar am citit interviuri, analize și comentarii în care investitorilor li se oferă prima scenă, fără ca aceste materiale jurnalistice să fie puse în contextul contractelor de publicitate încheiate cu MPI.

Turnul Sfatului a refuzat oferta comercială a celor de la Mineral Proiect Invest. Am decis că un astfel de proiect nu trebuie prezentat prin mesaje de propagandă plătită. Urmărim subiectul, cerem informații inclusiv de la investitori, dar nu încheiem contracte de publicitate pe acest subiect.

Proiectul minier propus în Mărginimea Sibiului este unul cu o miză mult prea mare pentru a fi tratat propagandistic.