Am mâncat la restaurantul lui Eric de Oliveira. Îmi pare rău că n-am lăsat burger-ul la final

„Dacă vrei să mănânci un burger bun, du-te până în Mediaș”, n-a zis niciun sibian până acum vreodată. Pentru că, să recunoaștem, suntem prea ardeleni ca să ne urnim din loc și să facem aproape o oră cu mașina, doar pentru atât. În plus, în centrul Sibiului există cel puțin două locuri în care poți mânca un burger decent, cu tot cu cartofi prăjiți și sos lângă. Așa s-a făcut însă că zilele trecute ne-am nimerit într-o marți prin Mediaș, în căutarea unui restaurant unde să servim un prânz târziu. După o tură completă de centru am dat peste brazilianul celor de la Gaz Metan Mediaș, care ne făcea vesel cu mâna dintr-un poster cât geamul localului. Am intrat mai mult de curiozitate. Că locul se numește Oliveira’s Cafe nu ne-a dat prea multe speranțe că vom găsi și ceva de mâncare, dar ce să vezi, nu doar că aveau mâncare, dar am răsfoit chiar pagini întregi din meniu dedicate preparatelor culinare, plus un capitol de „Specialități Brazilia”.

Pentru cât a fost de plină cafeneaua când am ajuns, mâncarea a venit chiar repede, iar personalul a fost foarte serviabil. Am comandat un burger Brasil care venea cu o porție de cartofi prăjiți și sos Manjericão, făcut din pătrunjel frunze, usturoi, mentă, busuioc și maioneză, componență pe care am putut-o citi din meniul foarte explicit ilustrat. Burger-ul este format doar din trei mari ingrediente – cea mai simplă chiflă pe care o găsești la magazin, fără semințe sau vreun gust deosebit, carne de vită și o bucată de brânză brie pane de aceeași grosime cu carnea – care, combinate cu sosul, ne-au înnebunit papilele gustative într-atât încât ne-a părut rău că am mai mâncat alt preparat după. Carnea a fost perfect făcută, iar brânza care curgea din burger i-a dat o aromă cu totul deosebită, mai ales în combinație cu cartofii și sosul.

Au urmat două porții de foietaje, alese din meniul de Specialități Brazilia. Primul testat a fost Pastel Queijo, care se traduce de fapt într-un foietaj cu cașcaval și ceva urme de ierburi, alături de un sos de maioneză, muștar și ketchup. Nu m-au impresionat chiar deloc, având în vedere faptul că brânza nu avea niciun gust. În plus, nu-ți spune nimeni că de fapt brânza aia se întărește la un moment dat și rămâne pe fundul foietajului. Așa se face că te trezești 5 minute mai târziu cu o jumătate de foietaj cu brânză, pe care îl înmoi în sos și cealaltă jumătate, goală, care rămâne nemâncată.

Ultimul pe listă a fost Pastel Frango, un foietaj cu carne de pui, ceapă, praz, pătrunjel frunze și același sos ca la preparatul de mai sus – un upgrade de la foietajul cu brânză, dar nu prea mare. Puiul nu prea e condimentat și pare să fi fost scos direct din supă și fărâmițat, înainte să fie ambalat în aluat. Deși comanda a fost pentru două persoane, ne-au rămas la final câteva foietaje pe care le-am luat la pachet și au prins numai bine la micul dejun, dar nu le-aș recomanda neapărat ca un „must have” dacă treceți pe acolo.

Poate că foietajele ar merge mai bine cu o bere, la meci, ca înlocuitori pentru chipsuri și covrigei, nu la prânz, dar burger-ul l-aș mânca la orice oră, cu orice ocazie.

Totul ne-a costat 61 de lei, cu două sticle de Cola lângă. Am aflat că Eric de Oliveira își petrece mult timp prin cafenea și chiar stă de povești cu clienții, dar că, spre ghinionul nostru, tocmai era plecat în cantonament cu echipa.