Optiuni

Trăiesc permanent cu impresia că eu în tinereţe am avut mai multe opţiuni în a îmi trăi viaţa. Aveam mai multe arome, aveam mai multe sunete, aveam mai multe expresii, aveam mai multe gânduri.
La ce mă refer. Impresia pe care o am, şi ştiu că nu sunt singurul a vedea lucrurile în acelaşi fel, este că astăzi un tânăr nu are modalităţi atât de diferite de exprimare şi de înţelegere a ceea ce se întâmplă în jurul său aşa cum noi aveam acum zece ani.
Vă dau câteva exemple pentru a putea fi şi mai clar înţeles. Când eu aveam vârsta liceului şi a facultăţii opţiunile de distracţie în Sibiu erau diversificate. Astazi, distracţia înseamnă unul şi acelaşi lucru peste tot. La sfârşitul anilor `90 cei ce ascultau rock puteau merge în Hard Rock sau în berăria de pe Calea Dumbrăvii, cei ce ascultau muzică electronică mergeau în Union (până la un moment dat) sau în patinoar, cei ce ascultau disco mergeau în Extaz sau în Bellissima. Doreai folk, mergeai în Crama de la Podul Mincinoşilor. Chiar şi maneliştii aveau clubul lor. Astăzi în toate cluburile din oraş asculţi aceeaşi muzică, aceleaşi sunete, mediocre şi rupte parcă de simţirea omului.
Acum zece ani nu existau decât două – trei librării şi totuşi se citea mai diversificat. Găseai scriitori români, găseai sud americani, găseai ruşi. Citeai cărţi scrise acum o mie de ani sau acum zece ani. Astăzi sunt mai multe librării dar mai puţine cărţi sau mai bine spus mai puţine opţiuni de lectură: Coelho, Brukner, ceva Cărtărescu şi aici se opresc opţiunile unui tânăr.
În urmă cu zece ani erai cool dacă aveai un tricou negru şi blugi, erai cool dacă erai ras în cap erai cool dacă te îmbrăcai ca într-o revistă nemţească. Astăzi avem acelaşi caz ca şi în celălalte prezentate: mai multe magazine de haine dar ele, hainele, sunt la fel peste tot. Fade, identice fără acel element original.
Sibiul nu este un caz aparte, Sibiul este doar un mic univers asemănător din aceste privinţe cu multe altele din întreaga Românie. Impresia este aceeaşi peste tot. Nici măcar nu este vorba doar de lumea tinerilor ci a tuturor cetăţenilor ai acestei ţări. Tinerii sunt poate cel mai elocvent şi poate cel mai îngrijorător exemplu, dar acelaşi fenomen se întâmplă la nivelul tuturor cetăţenilor de la noi. Trăim permanent cu impresia cantităţii şi deloc a calităţii, legile se fac în acest sens, viaţa publică se trăieşte în acest sens, chiar şi oraşele se aranjează la fel (aceleaşi sensuri giratorii, aceleaşi fântâni arteziene, aceeaşi marmură, acelaşi aluminiu).
Se doreşte mult, iar când se doreşte mult, calitatea este neglijată, calitatea nu mai contează decât cel mult ca un standard, ca o etapă în producţie. În momentul în care ne interesează doar câtul şi nu ne interesează cumul, ceul şi cuul, ne trezim cu o lume plină dar plină de nimic. Şi de aici avem mai multe haine, mai multe cărţi, mai multe locuri de distracţie, mai multe dar mai puţină calitate, mai puţină alegere.
Anii `90 erau ani în care fiecare încerca ceva şi poate tocmai de acea exista această diversitate atât de fragilă astăzi. După 2000 România a început să se aşeze, să se structureze dar acest fenomen a dus la un mai mare interes pentru şabloane şi tot mai puţin interes pentru elementele ce diversifică, ce îţi oferă mai multe opţiuni de a îţi trăi viaţa. Mai multe arome, aveam mai multe sunete, aveam mai multe expresii, aveam mai multe gânduri.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Răzvan Pop, istoric