Starea predominant moderata a calitatii academice

Aşa sună concluzia generală a Agenţiei Române de Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) privind starea calităţii în învăţământul superior din România 2009 în urma derulării proiectului strategic „Asigurarea calităţii în învăţământul superior din România în context european. Dezvoltarea
Managementului în context european. Dezvoltarea managementului calităţii academice la nivel de sistem şi instituţional”.
Este o concluzie destul de evazivă privind calitatea academică ce rezultă dintr-o analiză a 40 de indicatori apreciaţi de trei grupuri ţintă: cadre didactice, studenţi şi angajatori şi din perspectiva sistemului extern de asigurare a calităţii (dezvoltat de ARACIS) şi al contextului Bologna. Ce am putea înţelege prin starea predominant moderată ar putea fi destul de greu de exprimat. La o primă observaţie această decizie este în legătură cu numărul de 15 indicatori care reflectă această stare faţă de un număr de 11 indicatori care reflectă o stare pozitivă şi un număr de 14 indicatori ce reflectă o stare negativă.

Concluzia generală a analizei este însoţită şi de concluzii specifice cum ar fi: subfinanţarea învăţământului superior din fonduri publice, scăderea ratei de succes în învăţământul superior exprimată ca un raport între numărul de studenţi ce intră în sistem şi numărul de absolvenţi – cu valori între limitele a 15-20%, o cercetare ştiinţifică aducătoare de venituri proprii ale universităţilor cu o pondere scăzută în veniturile totale – demonstrând o contribuţie neînsemnată a cercetării ştiinţifice la producerea de cunoştinţe şi favorizarea mai mult a comunicării de cunoştinţe nerelevante.
În acest context, universităţile au mai degrabă o strategie reactivă şi mai puţin practică în domeniul dezvoltării unei culturi a calităţii.

Ceea ce este destul de bizar în aceste concluzii este aceea că avem indicatori negativi privind rezultatele şi indicatorii de intrare în sistem pozitivi. Cu atât mai mult, experienţa acumulată în managementul calităţii îmi spune că acest lucru s-ar întâmpla într-o cultură a calităţii dezvoltată, ceea ce este infirmat de însăşi concluziile materialului prezentat de ARACIS.
În acest context, concluzia personală spune că, dacă intrările în proces sunt pozitive iar rezultatele sunt negative, atunci sigur procesul educaţional este negativ, motiv pentru care cred că îmbunătăţirea calităţii academice trebuie să se realizeze la nivelul procesului. Aş mai putea concluziona şi faptul că am îndoieli privind calitatea unor indicatori de intrare în proces, şi aici pot exemplifica indicatorul ce caracterizează „dotarea cu echipamente a laboratoarelor şi a sălilor de curs” care evident nu ne satisface şi nu este nevoie de mari specialişti care să constate că nu avem în cea mai mare parte laboratoare bine echipate. De altfel, concluzia privind subfinanţarea învăţământului superior vine să întărească ceea ce am afirmat că nu putem avea laboratoare performante fără finanţarea necesară a echipării acestora.
Sunt însă de acord cu concluzia, încă nefundamentată în totalitate că, într-o variantă generoasă puţin peste 20% din universităţile din România ar îndeplini standardul de calitate al procesului educaţional şi al cercetării ştiinţifice. Printre acestea Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu ocupă un loc merituos, dovadă fiind şi recentele aprecieri şi poziţii fruntaşe în diferitele clasamente pe care le realizează organismele de specialitate şi în special angajatorii.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de prof. univ. dr. Constantin Oprean