Despre cum orasul este intii in suflet si apoi in ziduri

Despre aşezările omului se vorbeşte întotdeauna ca despre alcătuiri fizice, în piatră, cărămidă şi sticlă. Dar se uită viaţa lor ascunsă, primordială – faptul că la început ele se nasc în mintea oamenilor şi, chiar mai înainte, ele încep o misterioasă dăinuire în sufletele oamenilor! Gândiţi-vă la întemeietorii Sibiului, care s-au aşezat la început nu departe de limpedele (pe-atunci) Cibin, în zona „oraşului de jos”; viitorul oraş începuse deja să prindă contur în sufletele lor de imigranţi din vestul stătuleţelor germanice de după anul 1000... Poate au venit cu el în suflete toţi cei aproape 2000 de km. de acolo...
Ceea ce nu se aminteşte deloc în şcolile noastre, tocmai în învăţământul general, care formează mintea şi sufletul viitorilor orăşeni, este despre „confortul psihic” – prezent în ariile pline de ISTORIE SEGREGATĂ, de straturi peste straturi de vieţi şi întâmplări aşternute peste şi prin ziduri, faţade, interioare şi spaţii publice.
Doar să ne gândim la viaţa dusă între zidurile de apărare (ultima incintă - a patra - de fortificaţie) ale oraşului medieval, la echilibrul şi personalităţile rezultate din chegul acestei epoci (1500 – 1945), la viaţa oraşului când inima sa istorică era înconjurată cu blândeţe de cartierele înverzite, pe axele Calea Dumbrăvii, Bd. Victoriei (Regina Elisabeta), str. Lungă (prima „măierime” românească), zona Lazaret şi zona str. Constantin Noica. Atunci putem vedea că există într-adevăr o diferenţă în echilibru, normalitate şi rezultate spirituale faţă de epoca marcată de cartierele cu blocuri, apoi marcată şi de părăsirea în masă, de către populaţia germanică (saşi şi landleri) a satelor din apropierea Sibiului !
Nu putem omite dezvoltarea spirituală a zonei Mărginimii Sibiului până în 1945, întâmplată în aceleaşi condiţii de echilibru (economic, social, moral) al marii mase a populaţiei – condiţii generatoare de viaţă spirituală înaltă, chiar sub administrarea străină de până la 1918; vedeţi ce oameni de ştiinţă şi cultură s-au format în şcolile sibiene, pornind din satele saxone şi româneşti de pe Târnave, Hârtibaciu, Olt şi Cibin! Apropo de administrare străină – nu vă spune nimic situaţia de astăzi, cu trecerea noastră sub imperiul legislaţiei Uniunii Europene? Cum bine întreba deunăzi un economist bucureştean – de ce numai în România avem aşa criză gravă, când am adoptat aceleaşi legi ca şi toţi vecinii, foşti comunişti şi ei?
Revenind la ambientul atât de complex al unui oraş aproape milenar, mă gândesc că, dacă oamenii ar afla cu adevărat ce importante sunt spaţiile urbane (străzi, pieţe, scuaruri, pasaje) şi arhitecturale tradiţionale (locuinţe, şcoli, biblioteci, săli de spectacole, muzee, biserici) pentru mintea şi sufletul aflate în formare, în înţelegerea treptelor vieţii – brusc s-ar opri toate demolările aberante şi distrugerile zilnice ale patrimoniului construit, de dinainte de 1945 ! Ambianţa aceasta a construcţiilor, care prind istoria/viaţa atâtor oameni în spaţii şi imagini din piatră, lemn, ţiglă şi decoraţii, este o dovadă că noi toţi (strămoşii şi cei de astăzi) nu suntem doar nişte fiinţe ce umblăm după adăpost şi mâncare – calde - eventual o legătură la internet...
Prin unghere mai ascunse ale zonei istorice sibiene au rămas martori multicentenari ai unor epoci cu adevărat excepţionale: de exemplu, „mica eră glaciară”, perioada dintre anii 1200 şi 1700 după Hristos, când toată Eurasia a cunoscut o răcire accentuată a climei, cu două anotimpuri – o vară scurtă şi rece şi o iarnă de 8 luni, cu zăpezi ce le puteţi vedea prin tablourile pictorilor din acea vreme! Martorii de care vorbesc sunt corpuri de locuinţe construite înainte de 1700, atât în oraşul de jos cît şi în cel de sus, cu pereţi foarte groşi şi acoperişuri cu pante foarte mari; structura de rezistenţă a acestor acoperişuri (şarpanta din lemn) este specifică epocii gotice. Chiar dacă multe dintre aceste şarpante au fost refăcute/reînnoite, stilul şi tipul de piese din lemn s-a păstrat. Au rămas chiar câteva case gotice tip turn (cum este impresionantul turn din Muzeul de Istorie – între str. Mitropoliei şi str. Centum-virilor), case care sintetizează o întreagă epocă istorică-socială-culturală !
Dacă ai un minim bagaj cultural şi bunul simţ firesc, proprietar/chiriaş în asemenea monumente sau doar locuitor al urbei, nu este normal să ştergi aceste pagini din viaţa Oraşului, pentru interesele tale personale! Astea sunt apucături de noncetăţean, de străin în viaţa noastră, a celor care simţim Sibiul mai întâi ca pe un proiect al sufletului – al celor care l-au întemeiat şi a tuturor celor care l-au moştenit!

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi