Miercuri,
01.12.2021
Innorat
Acum
5°C

Fiul lui Blaga. Fiul razboiului

 

"Mie, Ion îmi spune. Ion Moţ. Sunt născut în '23, lângă Turnu Severin. Am stat 210 zile în război, pe linia întâi", spune bătrânul cu o memorie tăioasă ca un brici şi o poveste de viaţă cât 100. Din apartamentul lui din Agnita, Ion Moţ îşi retrăieşte în faţa cui vrea să asculte o viaţă plină. Plină de aventuri, de spiritualitate, de dragoste.
La 15 ani lucra la farmacia lui Simion Blaga, nimeni altul decât fratele lui Lucian Blaga, filosoful de renume. "Şi am fost trimis să îl aştept pe Lucian Blaga la gară. Venea din Portugalia, unde era ambasador al României". În cele două săptămâni pe care le-a petrecut alături de Ion Moţ, tânărul cu încă patru fraţi acasă şi o mamă văduvă, Lucian Blaga a prins drag de fecior. "«N-ai vrea să vii cu mine la Lisabona. Vii, faci şcoala de şoferi, te fac şoferul meu. Ai timp să înveţi şi intri şi în diplomaţie. Te fac diplomat», aşa mi-a spus. Aş fi vrut să merg, cum nu, dar am vorbit cu muma mea, care a început să plângă – ce se făcea ea singură cu frăţiorii mei. Şi nu m-am dus, chiar dacă mi-a părut rău", oftează Ion Moţ.
Stă în vârful patului, între cărţi şi amintiri. Nu a fost singura dată când a fost nevoit să refuze plecarea în diplomaţie. L-au mai chemat, pe rând, nepoţii lui Blaga, să li alăture în diplomaţie: unul la Londra şi altul Buenos Aires. "Au dat telefon la Simion Blaga: «Spune-i lui Ion că-i fac paşaport să vie». Dar eu, ce prost am fost, că-i muma singură... şi i-ar n-am plecat".
Ion Moţ a rămas în ţară să facă Şcoala de laboranţi la Cantacuzino, la Bucureşti, şi, mai apoi, Facultatea muncitorească administrativ-juridică.
Vremurile tumultoase l-au trimis pe front. Avea ocazia să ferească războiul, dar a insistat să meargă pe front, acolo unde fusese şi tatăl lui, un război mondial mai devreme. "Am plecat 28 de copii, de la mine din sat. Ne-am mai întors trei, dintre care numai unul nerănit".
Poveştile din război sunt multe, pe seama celor patru decoraţii pe care le-a primit. Istorisirile trec dincolo de Budapesta şi ajung în Cehoslovacia lui 25 martie 1945. "Fără să ştim, ruşii ne-au dat rolul de batalion de sacrificiu. De fapt, un batalion număra 900 de oameni şi noi mai eram 89. Şi ne-au trimis să traversăm râul Hron printr-o anumită parte, pe unde să simulăm o debarcare", povesteşte larg bătrânul. "Am trecut cu bacul 37 de inşi, pe râul de munte lat de 150 de metri. La mijloc un proiectil al nemţilor a căzut pe bac care a început să se scufunde. Am ajuns pe malul celălalt, înot, doar 18". Povestea capătă tragism: ajunşi sub malul inamic, nemţii nu îi observă. Dar nu îi văd nici ruşii "lor",  asemeni nemţilor considerându-i morţi în urma proiectilului căzut pe bac. Trei zile au stat ascunşi sub malul nemţesc, fără să poată merge nici înainte, dar nici înapoi. "Eram uzi în vreme de iarnă, nu ştiu cum de am ajuns să trăiesc atât. Fără mâncare, fără muniţie. Căpitanul avea un câine ciobănesc, foarte deştept. Şi a desenat o hartă cu poziţia noastră, hartă legată de gâtul câinelui, pe care l-a trimis în baaz ruşilor. Şi a ajuns câinele în bază, au citit ruşii harta şi au legat de gâtul câinelui un răspuns, că în 31 martie, la ora patru, vin să ne recupereze", îşi continuă incredibila poveste Ion Moţ. Povestea are final fericit: ruşii îi recuperează, dar nu pe toţi. Cinci mor în retragerea depistată de nemţi.
E doar una din poveştile lui Ion Moţ, istorisire trecută în memoriile sale nepublicate. Care stau alături de poezii şi alte lecţii de viaţă. Într-un apartament doldora, cândva, de cărţi şi de tratate. Acum, plin de poveşti şi lecţii de viaţă crudă.

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus