Ce poate urma?

 

Mişcările politice petrecute vineri, 27 aprilie, ridică justificate semne de întrebare. La ce ne putem aştepta în viitorul apropiat cum şi pe termene mai îndelungate? Încercarea unui răspuns ne trimite atât la cauzele care au determinat căderea de la guvernare a PDL (şi numai prin recoşeu a lui Mihai Răzvan Ungureanu), cât şi la scrutarea posibilei evoluţii într-un context tulbure şi nebulos.

Poziţia adoptată de o bună parte din membri grupului minorităţilor naţionale care a condus în final la adoptarea moţiunii de cenzură este doar o cauză laterală şi imediată. Într-un fel, ea putea fi prevăzută. Din clipa în care conducătorul influent şi autoritar al lor, Varujan Pambuccian, un politician valoros şi respectat, a declarat ostentativ că el n-a votat investirea guvernului Ungureanu, pluteau serioase semne de întrebare dacă el şi, la modul evident, membri grupului asupra cărora a exercitat de mai multe legislaturi o puternică influenţă, îl vor susţine. Nu este de crezut că personalitatea lui Mihai Răzvan Ungureanu în sine să fi determinat o atare atitudine. Poate viitorul ne va dezvălui cauza şi motivele pentru care în final, grupul minorităţilor a aplicat această lovitură partenerilor de coaliţie, în speţă PDL-ului.

Cauza de fond cu înrâurire esenţială vine din altă parte, anume din psihoza colectivă indusă de mijloacele de influenţare şi manipulare în masă, orchestrată magistral de mari specialişti în materie în frunte cu Dan Voiculescu. Sigur, măsuri concrete precum reducerea salariilor şi ale unor pensii, apariţia pe băncile organelor de cercetare şi ale justiţiei ai multor reprezentanţi de frunte ai PDL, turbulenţele implicate de reformele în învăţământ, în sănătate etc.au avut justificat, impactul scontat, preocupant, pentru largi pături sociale. Pe scheletul lor s-a zămislit psihoza colectivă acuzatoare la adresa guvernării PDL, ingnorându-se cauzele interne şi internaţionale care au impus adoptarea unor atari măsuri de constrângere.

Multă lume se va întreba ce urmează? Nu e foarte limpede la ce ne putem aştepta. Două ipoteze pot fi avansate. Prima, ca firava garnitură tânără din actualul USL să prindă putere, să evadeze de sub influenţa dascălilor de până acum, să orienteze prestaţia lor politică în sensul promovării reale a interesului naţional, ceea ce le-ar aduce sprijinul populaţiei. Există însă pericolul populismului provocator mai ales că suntem într-un an electoral. El poate influenţa precumpănitor actul lor de guvernare, deturnându-l de la obiectvele pe care realitatea implacabilă o reclamă. O a doua ipoteză poate stârni frisoane anume, ca guvernarea să fie puternic influenţată de foştii lor dascăli întru politică în frunte cu Iliescu, Năstase, Voiculescu şi alţii din baroniada centrală şi locală a vechilor structuri, ceea ce ar însemna o puternică dare înapoi. Pe o astfel de orientare ne-am putea aştepta la blocarea sau obstrucţionarea actului de justiţie, la repunerea în drepturi a foştilor securişi, la sacrificarea unor măsuri de revigorare şi creştere economică pe seama sprijinului politic la putere. Vom vedea la modul concret şi imediat dacă spre exemplu dosarele lui Năstase îşi vor urma cursul normal sau vor fi mătrăşite, dacă primul securist al ţării va ocupa în continuare al doilea fotoliu în Senat, dacă reţelele mafiote de toate soiurile vor reveni la matcă sau dimpotrivă vor fi urmărite în continuare. Şi multe altele de acest soi.

Ceea ce se poate anticipa cu o mare marjă de certitudine, se vor intreprinde cât mai repede măsurile de suspendare a preşedintelui Băsescu. Ar fi urmarea firească a atitudini public declarate  până acum şi prezumtiv socotit în continuare un obstacol în calea lor. Posibil să vedem astfel batjocorit încă odată politicianul datorită fermităţii căruia s-au înlăturat obstacolele în calea aderării României la UE prin eliminarea steguleţelor roşii de pe justiţie, de pe interne, de pe mediu, care a stăruit cu o voinţă de fier pentru revigorarea justiţiei, pentru reformă, pentru depăşirea crizei. Ştiu că pe fondul psihozei despre care vorbeam, astfel de aprecieri vor fi socotite nelalocul lor, dar le fac în deplină cunoştinţă de cauză şi răspundere, deşi sunt unul dintre foştii politicieni care a avut mult de suferit din cauza lui Băsescu.

Ar fi apoi de aşteptat ca locul minciunilor, a injuriilor, a acuzaţiilor manipulatorii, a vorbelor goale, să fie substituit de acţiunea politică, faptică, pozitivă. Va fi examenul trecerii de la vorbărie la asumarea responsabilă a guvernării, la confruntarea cu problemele deosebit de grele care ne înfruntă ; la adoptarea de proiecte fezabile, reale şi concrete, capabile să revigoreze economia şi prin aceasta să se pună bazele îmbunătăţirii vieţii. Nu în cele din urmă să putem face faţă teribilelor provocări pe care evoluţia îngrijorătoare la nivel european şi nu numai, le pune în faţa României.

Socot că ar trebui să privim lucrurile cu încredere, cu speranţă. Deşi doctrinar cele două principale formaţinui ale USL se aşează teoretic pe baricade opuse, lumea politicii de azi, cel puţin circumstanţial, nu este aceea a doctrinelor ci a acţiunilor determinate realist de condiţiile concrete ale vieţii social-politice. Nu va trece multă vreme şi românii îşi vor da seama dacă încrederea reflectată de actualele sondaje de opinie, raportată la injoncţiunile guvernării, se va menţine sau se va prăbuşi şi ca un castel de cărţi. Societatea românească a atins un prag de percepţie şi apreciere de la înălţimea căruia va putea face judecăţile potrivite.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi