În general prestaţia unui nou guvern se apreciază începând cu trei luni (100 de zile) de la instalare. Dată fiind alura intempestivă cu care şi-a început mandatul ca şi împrejurarea că o anume orientare a fost declarativ prefigurată ceva mai devreme, se pot face deja primele judecăţi. Trei domenii se pare că pot oferi criteriile de orientare.
Deşi tendinţa, dorinţa arzătoare de a accede la putere au fost exprimate şi manifestate mai de multişor, deşi poate prea de timpuriu şi-au împărţit rolurile, acum, concret, se dovedeşte că n-au intrat în arenă deplin pregătiţi. Se pare că parcursul de o oră de la Bucureşti la Braşov a jucat mai mult în alcătuirea guvernului decât anii şi lunile frământărilor premergătoare. Numai astfel ( sau poate şi astfel) se explică confuzia, deruta şi superficialitatea numirii unor miniştri, ca şi totala surpriză în privinţa atribuirii unor portofolii. O ţară întreagă ştia spre exemplu că la externe va fi numit Corlăţeanu, îndelung nominalizat pe post în guvernul din umbră. Nimeni nu cred că se aştepta ca Marga, dacă era să fie cooptat în echipă, să fie expediat la externe, când bine se ştie, specialitatea lui este învăţământul. Nominalizarea „ante”şi baterea în cuie la agricultură a lui Daniel Constantin când nu se ştia să fi dat vre-odată cu sapa, duce la ideea că Dan Voiculescu, unul dintre marii prestidigitatori ai politicii noastre post decembriste, de care se leagă banul ca scaiul de oaie, a vizat banii europeni. În fine, penibilul circ de la învăţământ. Nu-l mai comentez căci deja s-a spus totul.
Se poate aprecia că lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul. Tot astfel însă, s-a putut observa influenţa jocului de culise ai celor doi dascăli din umbră, Năstase şi Voiculescu, a căror activitate febrilă în orele „fabricării” guvernului nu s-a lăsat adumbrită. Ambii şi-au aşezat interesele pe primul plan.
În privinţa tematicii guvernării se poate observa orientarea social-socialistă la care de altfel ne aşteptam. O reajustare pe acest calapod nu este în sine o catastrofă, dacă s-ar urma principiile adevăratei social-democraţii şi nu se va plonja în restauraţia specifică anilor nouăzeci. Reechilibrarea costului social al crizei şi reformelor se impunea, a avut-o în vedere şi vechea putere. Totul depinde de cum se va face. Dezlegarea deficitului bugetar fie şi cu un procentaj minimal poate fi o soluţie salvatoare pe termen scurt, periculoasă pe termen îndelungat. Ea presupune împrumuturi suplimentare. Dan Radu Ruşanu afirma cu aplomb mai acu-ntr-o seară că multe ţări s-au dezvoltat prin împrumuturi. O fi, dacă banii astfel obţinuţi se injectează în economie, la rândul ei aducătoare de profit sau dacă, întocmai Braziliei odinioară sau Greciei acum, datoriile se mai şi iartă. Dar dacă sunt daţi în consum şi economia stagnează, ajungem să rostogolim datoriile până ne sufocăm căci realitatea la nivel internaţional de acum nu scoate la lumină prea mulţi darnici. Înţelepciunea politică ar reclama, indiferent de doctrine ci raportat la realităţi, o bună cumpănire între venituri obţinute prin efort economic propriu şi ponderarea corespunzătoare a consumului. Orice excese sau dezechilibre motivate doctrinar sau politico-electoral ne pot arunca din nou în vâltorile crizei.
Examenul de foc şi care bate la uşă va fi dat de justiţie. S-a spus deja că numirea lui Corlăţeanu la justiţie este jocul lui Năstase, vădit interesat să-i blocheze cursul. Cum cei doi-Ponta şi Corlăţeanu-sunt, se spune, pupilii lui Năstase, cum acesta din urmă deţine a doua poziţie ca importanţă în ierarhia PSD, cum în sfârşit avem deja o opinie „consacrată” a lor despre justiţie–spre exemplu celebrul caz Bivolaru sau mai recentul caz Niculescu, sau, în cazul liberalilor celebrul „bileţel”- putem urmări evoluţia cu destulă îngrijorare. A pune din nou pumnul în gură justiţiei ar fi cea mai degradantă dovadă a restauraţiei. Avem pavăza monitorizării Uniunii Europene care cu siguranţă va reacţiona la orice derapaj numai că metehnele şi interesele pot fi atât de mari încât să spulbere orice obstacol. Să urmărim, cum se spune, cu sufletul la gură, nu vorbele ci faptele; absolut concret, ce se va întâmpla cu cele trei procese ale lui Năstase. Evoluţia lor va fi cu certitudine semnalul concret al direcţiei înspre care se va îndrepta justiţia şi odată cu ea, direcţia pe care o va urma actuala guvernare.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 266
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
MB
Acum 11 ore
Claudiu
Acum 11 ore
Liberal autentic
Acum 11 ore
Neli Oproiu
Acum 11 ore
Bobo