A aterizat pe Aeroportul Henri Coandă. Respectiv Otopeni, București. N-a putut ajunge direct în Sibiu, pentru că aici nu ajung decât avioane din Germania. Eventual, Bacău. Respiră cu nesaț aerul rece al dimineții de septembrie. E frig ca-n noiembrie. ”Vremea s-a schimbat”, remarcă sibianul întors acasă după 20 de ani. Prima vizită după o viață de câine. Sau de-o pisică mai bine îngrijită, ținută în apartament cu mâncare de firmă. Apropo de mâncare. ”Aveți mâncare la fel ca la noi. Și prețurile sunt cam la fel, doar că un salariu la noi face cât vreo zece aici. Din ce trăiți?”, întreabă direct omul. ”Benzina e la fel, țigările măcar sunt mai ieftine”, remarcă omul în continuare, în lipsa unui răspuns. Și o pornim pe drum, prin oraș. ”V-au atacat oltenii?”, întreabă mai în glumă, mai în serios omul. ”Cum să atace?”, îi răspund. ”Ne-au invadat pașnic. Mai întâi au venit cu legume, pe urmă cu prune, pe urma s-a desființat granița de la Boița”, îi răspund râzând. Nu râde. Poate n-a înțeles. ”Nici în Berlin, după ce-au bombardat americanii și rușii, drumurile nu erau așa de rele”, zice la fel de serios. ”Se repară”, zic, cu o urmă de patriotism local. ”Se înlocuiesc conducte. Câteodată și la două luni”, îi spun, încercând încă o glumă. Se uită plictisit pe geam. I se pare că Parcul Subarini a intrat la apă. Că Cibinul e mai mic și mai murdar. Că gara e inutilă, atâta timp cât nu mai circulă niciun tren important. Că liniile sunt în continuare neelectrificate așa cum a plecat el din gară în urmă cu 20 de ani.
Remarcă centrul istoric și mașinile care circulă prin oraș. Și pistele pentru biciclete. Și mașinile parcate pe mijlocul lor. ”Primăria s-a mutat în centru. Cazarma 90 e parcare. Cinematograful de pe centru e spațiu comercial inutil. Teatrul e tot teatrul, măcar o vreme”, îi aduc repede ultimele noutăți. Și ajungem la politică. La alegeri.
”Cine candidează la generale?”, întreabă mai mult de complezență. ”Neagu, Știrbeț, Ariton, nu știu dacă-i cunoașteți”, îi răspund de formă. Zâmbește. ”Îi știu pe toți trei”, zice lăsând să-i cuprindă zâmbetul toți dinții din față ca atunci când încerci să păstrezi un secret și-ți tot vine să-ți dai drumul la gură. ”Nan nu mai candidează?”, întreabă cu zâmbetul lat de-a binelea. ”S-a retras”, zic. ”Mă rog, e un fel de președinte de onoare. Dă sfaturi”, completez eu, încercând să aflu secretul cu greu păstrat de repatriat. ”Unele lucruri sunt date să rămână așa. Puteți muta primăria, puteți muta teatrul, puteți închide și gara, dar unii oameni nu pot fi schimbați niciodată”, îmi zice. Și-l las așa, deși nu înțeleg mare lucru.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 303
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
R
Acum 11 ore
Emil
Acum 12 ore
Newman
Acum 12 ore
Newman
Acum 12 ore
C