Abordarea temelor sexuale intre parinti si copii

Discuțiile care au ca subiect sexualitatea sunt de cele mai multe ori cele mai stânjenitoare și stângace subiecte atunci când părintele trebuie să aibă ca și interlocutor propriul copil. Fiecare părinte își vede copilul mereu “copil” și sunt cazuri când refuză oarecum să vadă că fetița sau băiețelul său crește și pornește în marea aventură a maturizării. Pentru a se putea maturiza frumos și pentru a trece prin toate etapele necesare acesteia, copilul trebuie să aibă un bagaj solid de cunoștințe.

Dacă la început părintele i-a spus copilului că a fost adus de barză, încet încet acesta va trebui să își schimbe “versiunea” pentru a o adapta vârstei și dezvoltării copilului. Pentru mulți părinți acest subiect poate constitui chiar o problemă, neștiind cum anume să abordeze acestă discuție, ce termeni să folosească, ce poziție să aibă față de acest subiect sau când să aibă loc “marea discutie”.

n timp ce alții pregătesc un “plan de bataie” pentru ca discuția să aibă loc într-un loc cât mai natural, alți părinți consideră a fi o rușine să vorbească despre sex cu propriul copil și refuză din start acest lucru deoarece așa au fost crescuți și învățați la rândul lor de către ai lor părinți.

Bun, și odată deciși că acest subiect TREBUIE abordat apare următoarea întrebare: Când ar trebui să începem să vorbim despre sexualitate? Specialiștii spun că părinții pot începe odată cu vârsta de opt ani, dacă se adaptează discursul potrivit vârstei și persoanlităţii copilului și să se continue acest subiect pe toată perioadă adolescenței. Nu trebuie să îi dați copilului toate amănuntele la această vârstă, însă nu este nici de dorit să creadă în “barza” până târziu.

Este recomandat ca sexualitatea să nu fie un subiect tabu în familie, iar părinții să poată discută deschis și direct, să construiască un mediu comod și deschis comunicării, să fie cât mai onești, iar astfel copilul va avea mai multe șanse că în viitor, atunci când va avea propria relație să poată beneficia de o relație afectivă sănătoasă, de termen lung și de succes.

Părintele trebuie să fie conștient că el nu reprezintă singura sursă de informație referitoare la acest subiect, și că dacă nu va afla de la el (părinte) ceea ce îl interesează, copilul tot va da “nas în nas” cu acest subiect. Fie va află din mass-media, fie de la școală, fie din grupul de prieteni și lista poate continuă. Astfel, este bine ca aceste informații să vină din surse sigure, de încredere, de la cei mai apropiați oameni: părinții.

Discuțiile acestea nu vor fi jenante nici pentru părinte, dar nici pentru copil dacă părintele a avut “curajul” să inițieze discuția la momentul potrivit, și nu a așteptat să treacă prea mult, dacă a știut cum să deschidă subiectul, cum să își apropie copilul și dacă a fost el destul de pregătit să deschidă subiectul fără a avea emoții sau a se simți stânjenit sau obligat să facă acest lucru.

Părintele trebuie să stabilească contact vizual direct pentru a putea transmite siguranță spuselor lui și mai ales să găsească modalitatea de a transmite adolescentului ideea clară că sexul nu reprezintă doar modul prin care copiii sunt aduși pe lume, ci că reprezintă și legătura ce poate ține o familie/relație unită prin loialitate și dragoste.

Pentru a fi mai ușor de inițiat acesta discuție părintele poate lega subiectul de căsătorie, de familie, de o relație bazată pe multă încredere și sentimente sincere și puternice. Astfel se va putea vorbi și despre alte lucruri la fel de importante într-o relație, cum ar fi comunicarea, respectul reciproc, sprijinul, planuri comune cu partenerul. Discuțiile de acest gen au menirea de a suda relația părinte-copil și de a construi o legătură emoţinală puternică.

Astfel, vă recomand dragi părinți să comunicați cu ai dumneavoastră copii cât mai deschis și sincer, pe orice temă, iar în acest mod veți putea fi nu numai părintele copilului dumneavoastră ci și prietenul său!