Domiciliul? La adapostul de noapte!

Frigul, sărăcia și singurătatea îi poartă pe zeci de sibieni spre adăpostul de noapte din Turnișor. Este alternativa celor izgoniţi, în timp, din "hotel gară".

Aici vin cei fără familii și fără casă, seară de seară, pentru o farfurie cu mâncare caldă și un pat curat. Adăpostul, susținut de Fundaţia Consorţiul pentru Dezvoltare Locală în colaborare cu Primăria Sibiu, găzduiește peste 40 de oameni în fiecare noapte, pe unii pentru câteva săptămâni, iar pe alții ani la rând. „Vara ne vin cam 20-25 pe noapte, dar deja în ultima lună, de când temperaturile au scăzut sub zero grade Celsius, avem mereu peste 40 de locatari. Capacitatea era de 40 de locuri, dar am mai adăugat un dormitor cu șase paturi și dacă vin și mai mulți, punem saltele și în sala de mese și îi culcăm acolo”, spune Constantin Miu, administratorul adăpostului.

Șederea la adăpost este gratuită 45 de nopți pe an, după care se plătesc trei lei pe noapte. Oamenii străzii sau cei care au venituri foarte mici primesc de mâncare, au dușuri cu apă caldă și paturi confortabile. De la 19:00 până dimineața la ora 7:00, oamenii se adăpostesc de frig, povestesc și își aduc aminte de “viața pe care o aveau înainte de adăpost”.

O soluţie temporară

Cosmin Pleșa are 26 de ani. Mama l-a abandonat la naștere și a locuit până la 18 ani în Centrul de Plasament de la Agnita. Ştie „informativ”, după cum spune, despre părinții lui, faptul că cea care i-a dat viață era din Prislop și a murit în 2007, iar despre tată nu a auzit niciodată nimic. Cosmin a ajuns prima dată la adăpost după ce a înghețat în gară, apoi a doua oară când a rămas fără serviciu.

“Plecând de la centru am ajuns direct în stradă și am stat la “hotel gară”, cum îi spuneam noi, opt luni. Și am început cu cioc-cioc pe la uși să îmi caut de lucru. Apoi sprijinit de un ONG creștin am ajuns la ei, la biserică și m-au pus paznic acolo. Mi-a plăcut mult, au fost foarte buni cu mine. Apoi m-am angajat într-o fabrică și am stat acolo, fără carte de muncă o vreme, dar fabrica s-a închis și m-am trezit în stradă și apoi aici. La adăpost e cald și ne înțelegem bine și oricum altă soluție nu am deocamdată”, povestește Cosmin.

Pentru tânărul de 26 de ani care își frământă mâinile când vorbește despre familia pe care nu a avut-o niciodată, adăpostul este “o soluție temporară”, până când o să își ia Bacul și o să găsească un serviciu din care să poată plăti o chirie.

“Sunt la seral în ultimul an. Acum lucrez la o firmă de termopane și câștig 800 lei pe lună, dar dacă o să termin studiile o să am șansa să îmi găsesc un serviciu mai bun și o să mă pot muta și eu de aici. Asta mă dărâmă cel mai mult, când văd că sunt nevoit să o iau din nou de la zero și văd ca am muncit degeaba ca să ajung până acolo”, povestește, zâmbind trist, Cosmin.

Domiciliu stabil

Dacă unii sunt mai “norocoși” și petrec doar câteva săptămâni pe an la adăpostul din Turnișor, alții în schimb au învățat în urmă cu mulți ani, că aici este singura lor casă. Este și cazul lui Gheorghe Balaș. Rămas fără familie și bolnav de epilepsie, sibianul s-a trezit pe stradă și de aici cineva l-a îndrumat spre adăpost.  “Am lucrat la IPAS șapte ani, am fost lăcătuș mecanic, dar m-au dat afară din cauza bolii, că am epilepsie. Nu fac des crize, dar... Acum am un ajutor de boală de 234 lei și cu banii aceștia trăiesc. Înainte aveam familie, dar soția a divorțat când mi-am pierdut serviciul, iar fiica a plecat în străinătate. Acum aici e casa și familia mea, la adăpost unde e cald și nu mă dă nimeni afară".

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Dorina Nitu

Social
Telefon:
0742 381 305