Zilele culturii sibiene si… noaptea inculturii

De la început trebuie spus că anul acesta Noaptea Muzeelor, aliată cu „Zilele Culturii în județul Sibiu”, au marcat un succes real și s-au constituit, împreună, într-un eveniment cultural cu bun impact în toate straturile sociale ! A fost deci o inițiativă inspirată, numai bună de reluat în fiecare an, până se trezesc TOȚI părinții / profesorii / primarii / preoții parohi etc etc….

Pentru că sunt prea rare discuțiile asupra evenimentelor culturale locale, nemaivorbind despre sinergia lor cu manifestări internaționale (cum este „Noaptea Muzeelor”), doresc să vă împărtășesc aici câteva impresii de participant la Caravana „Noaptea Muzeelor” – 2013, organizată în 18 mai de către Complexul Muzeal ASTRA, Administrația Fondului Cultural Național și Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu (în paralel cu București, Baia Mare, Cluj-Napoca, prin Rețeaua Națională a Muzeelor din România).

Au fost două autocare pline, deși puteau fi zece… Chiar mă gândeam că, la o sete de cultură și contact social, pe coordonate normale într-un oraș de 130.000 locuitori (plus elevi din satele din jur), caravana ar putea cuprinde trei valuri – sâmbătă după-masa/ duminică la amiază și duminică după-masa! Drept care și ghidul ar putea avea un megafon la dispoziție… 

Am pornit spre Avrig, unde prima descindere a fost la Palatul de vară Brukenthal. Este de admirat deja efortul de reabilitare a clădirilor din acest complex și al ansamblului vegetal din vechiul parc, toate unicate pentru Transilvania de Sud. Efortul fundației care activează pentru redarea vechii străluciri a Palatului și parcului este de durată, dar la final vom avea acolo un spațiu multivalent și cu funcționalitate ce să-i permită corecta întreținere – un giuvaer al Țării Oltului, așa cum l-a conceput chiar baronul Brukenthal! Ca dovadă, deja am putut asista la o splendidă serată muzicală, cu interpreți ai muzicii clasice de prim rang din Sibiu și cu extraordinara corală „Cedonia”, care au transformat, în acea seară, Oranjeria palatului într-un punct forte pe harta muzicii sibiene. Am plecat, cu părere de rău, în timpul concertului, ca să ajungem la Muzeul orașului Avrig, unde eram așteptați de ghizi, de o echipă de dansuri populare și de o gustare cu produse ale locului – o bună ocazie de a răspândi valorile gastronomiei tradiționale avrigene, un punct important pentru viitorul turistic al zonei !

Următorul popas a fost la Muzeul etnografic „Badea Cârțan” din satul Cârțișoara, unde ne-am putut din nou scălda privirile cu grupul de copii și de adulți îmbrăcați în splendidele costume tradiționale românești, specifice Transilvaniei de Sud, cu sobrietatea sprințară a modelelor negre pe albul imaculat al pânzei… Acest fel de a întâmpina vizitatorii ridică brusc nivelul actului cultural de a prezenta colecțiile și povestea oamenilor ce au motivat apariția muzeului! Rămâne mereu impresionantă suma calculată a poverilor cărate de Badea Cârțan cu desagii, peste munți – 20 000 de kg. de cărți, o „dulce povară” de lumină spirituală, un discret reproș tocmai pentru zilele noastre, când librăriile și bibliotecile suspină după cititori… Am plecat cu auzul mângâiat de corul copilelor din Cârțișoara, care intonau „HRISTOS A ÎNVIAT”!

Ca un arc de sunete peste Țara Oltului am primit, la următorul popas, un buchet de pricesne intonat de grupul de femei din Nou Român! Deja se înserase și primarul, împreună cu preotul ortodox și responsabilii locali, ne-au întâmpinat la „Centrul cultural memorial dr. Gheorghe Telea Bologa” din Nou Român, cu femeile în vârstă, dar și copiii satului îmbrăcați în costumele tradiționale (doar elevele mai mari, contribuind și ele la cor, n-au avut mândria REGALĂ de a purta un costum popular…). Am putut admira și în această casă de țară, minunat restaurată, o colecție de obiecte tradiționale, de la cele casnice până la cele cu proveniență urbană, dar care au intrat în lumea satului interbelic. O inițiativă de intelectual responsabil, care, prin propriile mijloace, a înțeles să salveze o parte a spiritului tradițional din vatra satului de pe Olt – acțiune bine-venită tocmai în contextul unei „globalizări” a civilizației materiale europene și mondiale, care și-a început marșul în a doua jumătate a secolului 20. Ca să mai facem o legătură cu obiectele de interes cultural purtate de oamenii dăruiți ai satului românesc, ne putem gândi că și prin mâinile doctorului Telea or fi trecut, în 80 de ani, peste 20 000 de kg. de ceramică, lemn, țesături, metale și sticlă…

Următorul loc de popas cultural a fost  Abația cisterciană din Cârța, chiar potențat de jocul de lumini și umbre de la orele târzii, printre ruinele giganticei mănăstiri… Grupul nostru s-a așezat pe băncile actualei biserici luterane, spațiu care este doar vechiul cor al imensului lăcaș catolic de acum 800 de ani. Preotul sas de astăzi ne-a făcut o prezentare absolut deosebită a istoriei și episoadelor mai puțin știute legate de această mănăstire, o adevărată comoară de întâmplări și învățăminte pentru cei de astăzi, români, sași sau unguri! Părintele a prezentat cu destul umor evenimente din istoria recentă a comunității sale – de fapt o dramă a unei întregi etnii, la dispariția căreia ei, preoții sași de astăzi, sunt ca niște turnuri de biserici prădate de „mongolii” veniți aici pe la 1240… Nu mă pot opri să fac o paralelă chiar cu situația comunităților sătești din mai toată zona rurală a Transilvaniei, cum spunea chiar părintele român de la Nou – cum de fapt satele românilor îmbătrânesc, gospodăriile se pustiesc și se nasc tot mai puțini copii…

După miezul nopții, autocarele au ajuns din nou în Sibiu și urma vizitarea muzeelor de etnografie „Franz Binder” și „Emil Sigerius”. Dar după conștientizarea celor de mai sus, parcă ne-a pierit elanul… Cam la asta se referă „noaptea inculturii” din titlu, ca să nu vorbim și despre LIPSA DE INTERES, pentru toate cele parcurse și oferite de oamenii ce ne-au așteptat, a grupului de elevi de la licee sibiene… Probabil că pe acest tip de neaderență la cultură și lipsa bunului-simț se bazează „mongolii” din toate timpurile!

Ca să nu încheiem trist, cred că pentru copii, bunici, oameni din sate, care nu-și pot pierde nopțile, România ar putea să mai fie o dată originală și să propună dezvoltarea la nivel european a Nopții Muzeelor prin CARAVANA MUZEELOR ȘI DUMINICA MUZEELOR !