Cui i-e frica de unicameral?

Contrar multor speculaţii jurnalistice, ultima provocare a preşedintelui României nu i-a luat prin surprindere pe liderii actualelor puteri executivă şi legislativă. Cel puţin aşa au dat de înţeles declaraţiile, din 12 iunie, ale d-lor Ponta şi Antonescu, a doua zi după ce d-l Băsescu a anunţat că este hotărât să convoace un nou referendum pentru parlamentul unicameral, cu 300 de membri, ca urmare a nerespectării rezultatelor primului referendum pe această temă, din 2009.

 

 Declaraţiile liderilor USL s-au înscris în nota cunoscută a refuzului oricărei iniţiative venită dinspre Palatul Cotroceni. De altfel, ca un adevărat urmaş politic al lui Candiano Popescu, Crin Antonescu nu-l recunoaşte ca preşedinte legitim pe Traian Băsescu, după eşuarea tentativei de demitere a acestuia, prin voinţa populară, în iulie 2012.

 

Conducerea USL a ales varianta imposibilei concilieri cu preşedintele ţării, pe tema referendumului din 2009, manifestându-şi astfel o ciudată opoziţie la democraţie. Nu te poţi considera putere democratică, nerecunoscând un referendum popular validat.

 

Ciudat este şi faptul că adversarii unicameralului nu contestă cifra, ci numai iniţiativa. Că e a  preşedintelui, nu? Aţi auzit pe cineva să vorbească de 200, 400 sau 500 de parlamentari? Să respingă ideea economiei la buget realizată prin reducerea numărului de parlamentari? Sau să conteste faptul că, în prezent, legile sunt purtate prin parlament fără nici un rost, camerele împărţindu-şi puterea decizională?

 

Practic, o nouă criză absurdă se profilează la orizontul politic al României. De data asta disputa este pe rezultatul unui act de democraţie directă, necontestat de nimeni, după peste trei ani de le organizarea lui. Referendumul din noiembrie 2009 a rămas valid, în acte, dar fără efecte politice, în realitate. 

 

Într-un stat de drept, motivele refuzului USL – ist (organizarea, în 2009, a referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale şi neinformarea în prealabil a poporului în legătură cu parlamentul unicameral) nu mai pot fi luate în seamă, după validarea legală a referendumului. 

 

Miza refuzului USL – ist este, în opinia mea, împiedicarea unei noi victorii de palmares politic a lui Traian Băsescu, după ratarea suspendării sale din 2012, cu posibile efecte dezastruoase pentru USL, la viitoarele alegeri.

 

Mă întreb dacă d-nii Ponta şi Antonescu cred că un referendum poate fi dat uitării. Nimic nu justifică „amnezia” celor doi lideri şi eludarea consecinţelor unei opţiuni populare validate legal.

 

USL face un deserviciu major României. S-a creat precedentul nerespectării, din interese partinice sau duşmănii personale, şi a altor hotărâri democratice. Este un comportament politic deviant, vorba d-lui Antonescu.

 

Până la urmă, cui i-e frică de parlamentul unicameral, într-un stat care nu-şi cunoaşte numărul real al cetăţenilor săi?