E.On. Decat o corporatie

În fața consiliului de administrație tremură executivul. În fața adunării generale a acționarilor tremură și consiliul de administrație și executivul. Acestuia din urmă i se cere profit. Și rămâne în funcție cât timp aduce profit din care să împartă dividende. Când veniturile se diminuează, urmează tăierea de cheltuieli. ”Păi, cum, noi investim milioane de euro în rețelele din Sibiu și ăia ne taxează că le spargem asfaltul? Dați-i în judecată”, dictează executivul, speriat de CA și de AGA. Casele de avocatură atâta așteaptă: comenzi de la companii mari. Avocați plătiți cu mii de euro pe lună se întâlnesc în fața judecătorului cu juriști plătiți cu puțin peste salariul minim pe economie. Dreptatea devine o noțiune negociabilă și compania câștigă. Pe scurt, cam asta cred că s-a întâmplat în cazul E.On  Gaz-ului, a cărui divizie de Distribuție vrea să are liber prin străzile din Sibiu, când îi calcă nevoia și cum le vine dorința de a reabilita. Rămâne de văzut recursul, dacă și acolo magistrații vor considera că cei de la E.On Gaz au legea de partea lor în țara asta.
Foarte posibil ca avocații de mii de euro să demonstreze acest lucru și la recurs. Doar că efectele unei astfel de decizii vor deveni realitate printr-o zbenguială dementă a mașinilor pe drumurile Sibiului. E.On Gaz mai are încă vreun an și ceva de lucru la rețelele din Sibiu, cel puțin, asta fără să punem la socoteală intervențiile de urgență. Fără să fie obligați să refacă lucrările în anumite condiții și termene, ce credeți că se va întâmpla? Evident, nimic bun. Pentru că nu șefii de la E.On vin să repare după lucrări. Ci o firmă angajată de E.On. Care, la rându-i, va căuta profit, căci așa e normal în lumea afacerilor. Și atunci șanțul săpat pentru ca cei de la E.On să ajungă la rețea nu va mai fi asfaltat încă o jumătate de metru în stânga și în dreapta. Și atunci reparația va ține de azi până ieri, vorba românului.