Bucuriile duhovnicesti ale lunii septembrie

Luna septembrie ne aduce în fiecare an începutul anului bisericesc, fiind presărată cu două praznice împărătești ( Nașterea Maicii Domnului-8 septembrie și Înălțarea Sfintei Cruci-14 septembrie ) și două duminici speciale înaintea și după Înălțarea Sfintei Cruci. Ziua de întâi septembrie este așadar nu doar o zi de început de lună, ci și o zi de început de an bisericesc, dar mai ales un început nou atât pentru cei mari cât și pentru cei mici. De obicei se săvârșește acum slujba Te Deumului, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru anul tocmai încheiat și cerând binecuvântarea pentru a-l începe pe cel nou, pentru a începe șirul zilelor anului, fiecare având câte ceva specific, prin serbarea sfinților pomeniți în cele douăsprezece luni ale anului liturgic.

Potrivit tradiției ziua de 1 septembrie este socotită ziua începutului creației lumii,dar și ziua în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos și-ar fi început activitatea publică, citind în șinagogă cuvintele proorocului Isăia ( 61,1-2 ): ’’Duhul Domnului este peste Mine, că M-a uns să binevestesc săracilor…ca să dau un an de milostivire al Domnului” ( Luca 4,18-19 ).

La o săptămâmă, în 8 septembrie parcurgem primul praznic împărătesc și anume  ‘’Nașterea Maicii Domnului”,zi de hram pentru trei  din bisericile orașului nostru: Catedrala Episcopală “Sfinții Împărați Constantin și Elena” de pe strada Gheorghe Dima, Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din Țiglari și Biserica Spitalului Județean Șibiu. Nu este întâmplător faptul că anul bisericesc începe și se încheie cu câte o sărbătoare a Maicii Domnului (Nașterea Maicii Domnului-8 septembrie și Adormirea Maicii Domnului-15 august), pentru că prin mijlocirea ei Dumnezeu a binevoit a începe și a termina planul mântuirii neamului omenesc din robia diavolului și din munca iadului. În această zi trăim bucuria celor doi soți Ioachim și Ana ( părinții Maicii Domnului ) “plini de fapta cea bună, fiind de neam cinstit și împărătesc”, la nașterea fiicei promise lor de Dumnezeu. Rugăciunile lor neîncetate s-au împlinit în această zi, dobândind la bătrânețile lor pe prunca Maria. Prăznuim în această zi nașterea “Maicii milei și a toată milostivirii”, a celei “mai sfinte între fecioare, a Domnului Născătoare”, cum o numim în colindele noastre, a “Împărătesei îngerilor” său după cum ne –o arată Axionul Bobotezei:”Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie, căci se întunecă și mintea cea mai presus de lume a cânta ție de Dumnezeu Născătoare”. Ea se naște ca rod al rugăciunii, al milosteniei, al facerii de bine a celor doi drepți Ioachim și Ana.

La acest început de an bisericesc ar trebui să medităm profund la o rugăciune închinată Maicii Domnului, cerând ajutorul și mijlocirea ei:”Ușa milostivirii deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc”. Având ușa aceasta deschisă, praznicul acesta va putea vesti bucurie la toată lumea:”Nașterea ta , de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea” ( din troparul praznicului ).

A doua zi urmează acestui praznic sărbătoarea soborului Sfinților și Drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, zi de hram pentru paraclisul Parohiei Inferior III din Țiglari și pentru unul din cele două altare mici ale  catedralei noastre de pe Dima, pentru ca apoi să pregătim praznicul Înălțării  Sfintei Cruci printr-o duminică specială, în care aflăm despre prefigurările crucii în Vechiul Testament.

În ziua praznicului ne aducem aminte de ziua în care Sfânta Împărăteasă Elena a descoperit Sfânta Cruce, pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Știm că, ajungând împărat al întregului imperiu latin, Sfântul Constantin cel Mare s-a botezat și dorea mult să afle mormântul și crucea Domnului. În acest sens a trimis-o pe mama să Elena la Ierusălim, unde , după multe căutări, cu ajutorul unui iudeu bătrân pe nume Chiriac, a aflat locul în care fusese ascunsă Crucea lui Hristos, dar nu știau care din cele trei cruci aflate, este a Mântuitorului. Tocmai atunci însă, duceau pe acolo un mort la groapă și au poruncit  atingă cele trei cruci de șicriul celui mort și la care va învia mortul, aceea este crucea dătătoare de viață. Așa s-a făcut și toți au rămas uimiți când,  atingându-se de șicriu cea de-a treia cruce, a înviat mortul și toți au înțeles puterea Crucii Mântuitorului, fiind purtată în proceșiune pe ulițele Ierusălimului spre închinare, lucrare pe care o săvârșesc în multe parohii unii preoți, mergând  pe la casele credincioșilor, stropindu-i cu apă sfințită și cântând troparul praznicului:”Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește ți cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”. Au dus apoi Sfânta Cruce pe Golgota, patriarhul Macarie înălțând-o s fie văzută de tot poporul și toți strigau  “Doamne miluiește”. De atunci avem Sfânta Cruce ca putere a lui Dumnezeu, cum ne-o arată într-una din epistolele săle, Sfântul Apostol Pavel. Ziua de 14 septembrie este zi de post, în orice zi a săptămânii ar cădea.

După ziua de 14 septembrie, copii încep un nou an școlar, luna aceasta fiind și pentru aceștia un nou început de drum în viață, binecuvântat de Dumnezeu și prin slujba săvârșită în toate școlile. La o săptămână după, încheiem praznicul cu o altă duminică special, în care ni se arată de catre Mântuitorul nostrum Iisus Hristos cum trebuie să ne purtăm fiecare crucea și ce trebuie să facem ca să ne mântuim sufletele:”Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de șine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” ( Marcu 8,34 ).

Astfel, cei căsătoriți au crucea lor de a naște și crește copii, de a împleti munca și rugăciunea, cu postul și milostenia. Cei feciorelnici și monahii trebuie să-și ducă crucea, luptându-se cu firea și cu tăierea voii până la moarte. Bolnavii au crucea cea mai grea și mai vizibilă ți trebuie să o ducă cu răbdare și până la capăt, căci doar așa vor lua plată în ceruri.

Nimeni nu se poate mântui fără cruce. Fiecare trebuie să ne ducem crucea cu bucurie, aducându-ne aminte mereu de crucea lui Hristos care a fost cu mult mai mare și mai grea decât a noastră, El răbdând pentru noi toți deși era fără de păcat.Când facem semnul Sfintei Cruci, să ne străduim să-l facem corect și să nu ne rușim să-l facem ori de câte ori trebuie făcut, cercetând bisericile și aducând mulțumire pentru toate darurile primite.

Spre finalul lunii septembrie pentru noi credincioșii catedralei episcopale ziua de 26 septembrie este de asemenea una specială,serbând “Mutarea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan”, hramul celuilalt altar mic al catedralei noastre ce îl are ocrotitor pe cel mai tânar dintre Apostoli, pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, cel care l-a urmat pe Mântuitorul până la Golgota, rămându-I alături la poalele Crucii împreuna cu Maica Sa și femeile mironoșite și căruia i-a dat-o in grijă Domnul.

Următoarea zi de 27 septembrie de 4 ani incoace ne aduce aminte de părintele Aurel Radulet, ctitorul catedralei noastre, săvarșindu-i parastasul seara după slujba vecerniei, arătandu-ne recunoștința pentru ostenelile sale din timpul vieții, lăsându-ne măreața catedrală și cele două capele și ne promitem de fiecare dată, preoți și credincioși, că vom face tot ce ne stă în putință ca ostenelile și jertfa sa să nu fie in zadar.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Părintele Teodor Răduleț

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului