Miercuri,
21.04.2021
Ploi Scurte
Acum
7°C

Rita Chirian: "Sibiul este un promised land pentru literatura tanara"

Entuziaști, nonconformiști și  experimentaliști, așa caracterizează Rita Chirian - președintele filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor - noua generație de scriitori sibieni. Cine sunt tinerii scriitori și de ce merită să le citiți creațiile, aflați în rândurile următoare.

Reporter: Țin minte un interviu similar de acum câțiva ani, cu un coleg al dumneavoastră din USR – Filiala Sibiu, care spunea: „am ajuns să ne citim între noi”. Dumneavoastră sunteți optimistă, aveți mai multă speranță?
Rita Chirian: E o sintagmă defetistă căreia eu nu i-aș acorda foarte mult credit. Nu neapărat pentru că sunt optimistă, ci pentru că e nevoie de o oarecare nuanțare a pluralului, care e folosit mai degrabă pentru a-i include pe toți cei interesați de literatură și care – fiecare așa cum poate – încearcă să facă literatură. Ne citim între noi, fiindcă cei mai mulți dintre cei care citesc au aspirații literare. Altminteri, numărul de cititori se prea poate să fi scăzut comparativ cu alte decenii, dar din două motive: o dată, pentru că mijloacele de informare s-au diversificat și a doua oară, pentru că literatura produsă astăzi este eclectică și poți foarte ușor să ridici la rang valoric superior ceva ce este departe de a fi literatură.

Rep.: Există o generație tânără de scriitori în Sibiu? Dar cititori există?
R. C.: O foarte tânără generație de scriitori se consolidează în cenaclul de la Litere, Zona nouă, condus de Radu Vancu. Entuziaști, nonconformiști, experimentaliști, fără îndoială, de o energie capabilă să-i catalizeze și pe tineri din alte zone literare și geografice ale țării, tinerii zoniști nu numai că au întâlniri săptămânale în care-și citesc și-și disecă textele cu instrumente precise și cu rigoare aproape contabilicească, dar au și debutat – parte dintre ei – cu volume care s-au impus imediat la bursa debuturilor naționale. I-aș aminti numai pe Anatol Grosu și pe Krista Szöcs, care au obținut deja premii literare însemnate. Mai mult decât atât, Zona e un mediu care formează – n-aș spune neapărat scriitori, fiindcă un cenaclu nu produce numai scriitori foarte buni, competitivi, ci – și e foarte important – foarte buni cititori de literatură; și abia ei, cititorii adevărați, sunt întotdeauna de cursă lungă. Altfel, printre numele cap de afiș ale cenaclului – Vlad Pojoga, Daniel Coman, Cătălina Stanislav sau Andrei C. Șerban – sunt sigură că vom găsi, în anii următori, unele dintre cele mai originale și mai puternice personalități literare naționale. Și unde mai pui și că, din ce în ce mai des, Literele sibiene, cenaclul (și să nu uităm revista cenaclului – cu același nume ) și mediul literar din Sibiu adună oameni foarte tineri de prin toată țara – și i-aș aminti aici fie și numai pe Anastasia Gavrilovici sau pe Bogdan Federeac, veniți de hăt, din nordul Moldovei, tineri care au găsit aici mediul literar pe care-l consideră, pentru moment, cel mai bun pentru scrisul lor. Și este cu totul remarcabil: Sibiul este – și nu e foarte departe de adevăr – un promised land pentru literatura tânără.   

Rep.: Cum vedeți oferta literară din librăriile sibiene? Dacă merg azi prin două, trei librării, găsesc să cumpăr cărțile scriitorilor sibieni?
R. C.: De vreme ce se deschid noi librării, pare-se că există o bună ofertă literară, pentru publicul cel mai divers. Ce mi se pare, de asemenea, important este și faptul că librăria nu mai are o funcție similară celei a băcăniei – vânzare și cumpărare de produse –, ci devine un spațiu viu, interactiv, de întâlnire a scriitorilor și a cititorilor, spațiu sincretic pentru lecturi și pentru performance-uri. Și aș spune doar două-trei locuri de felul ăsta: librăria Humanitas, noul Habitus sau librăria Erasmus. Așa cum se întâmplă în cazul pieței de carte din România, a găsi cartea semnată de un anumit scriitor depinde mai ales de editura la care apare și de distribuția – recte, vizibilitatea ei. Găsim, firește, cărți ale scriitorilor sibieni, le găsim pe acelea care au avut norocul să apară la edituri cu bune programe de marketing. Iar acestea nu mizează, așa cum e firesc în economie, decât pe scriitorii – puțini – care reușesc să vândă.

Rep.: Nu este mai simplu să vă citesc pe bloguri, site-uri, facebook? Dar în cazul acesta, mai are rost să dau banii pe o carte?
R. C.: E mai ușor, desigur, să citești pe internet, iar scriitorilor – artiștilor, în general – Larry Page și Zuckerberg le-au făcut un mare serviciu. Blogurile sau Facebook-ul sunt mediile care asigură contactul direct dintre scriitor și cititor. Cred, totuși, că internetul trebuie să se rezume la calitatea de teaser, iar produsul literar – cartea – să-și păstreze atributele clasice, mai cu seamă fiindcă niciodată internetul n-o să dea nici integralitatea, nici calitatea unei tipărituri. Mediul virtual, repet, face parte, în primul rând, dintre instrumentele de advertising pe care le poate folosi un scriitor.

Rep.: Cum pot fi mai bine promovați scriitorii sibieni? Cum poate sprijini USR – Sibiu tinerii scriitori?
R. C.: Căile sunt cele uzuale: editare, lecturi publice, festivaluri de literatură. Dificultățile sunt cele obișnuite: absența banilor. Trebuie totuși să spun că nu există o falie intergeneraționistă aici, așa cum am văzut în alte părți, iar tinerii scriitori – ori cei abia porniți pe drumul ăsta – au stat mereu în același rând cu cei consacrați. Bune obiceiuri care vor fi perpetuate.

Rep.: Ca simplu cititor cred că pot spune despre dumneavoastră, în baza realizărilor dumneavoastră, că sunteți o scriitoare de succes a orașului nostru. Cum trăiți? Vă gândiți adesea la chiria lunară, ieșiți des în oraș? Unde v-ați făcut ultimul concediu?
R. C.: Nu sunt o scriitoare de succes. Asta se poate spune despre atât de puțini scriitori, că poate deveni lesne insultă. Trăiesc așa cum trăiesc tinerii: un job stabil și multe proiecte secundare, cu douăsprezece – paisprezece - șaisprezece ore de muncă pe zi. Concediul e burghez, așa că nu cred că ar fi mers vreodată în concediu. Dar fug din oraș ori de câte ori pot: în Vamă, la Bâlea, în Apuseni, în Bucovina. Slavă Domnului că city-break-ul se suprapune adeseori cu lecturile pe care le am ici-colo.   

Rep.: Toată lumea spune despre Sibiu că este un oraș cultural. Care este ultimul spectacol sau concert care v-a impresionat?
R. C.: Am fost copleșită de Faust-ul lui Purcărete – pe care l-am văzut de patru sau cinci ori, împreună, de fiecare dată, cu prieteni cărora li l-am recomandat, veniți de prin toată țara – și de Mozart Steps al lui Căciuleanu. Și abia aștept să ascult Hauschka și să se deschidă stagiunea și să fiu vie într-un oraș viu.

Rep.: Închei prin a vă ruga să ne faceți o recomandare. Spuneți-mi trei cărți pe care le-ați citit anul acesta și pe care ar merita să le iau cu mine în vacanță.
R. C.: Pentru vacanță, nimic mai potrivit decât cărțile „grele”: Andrew Solomon, Demonul amiezii, Mihail Șîșkin, Scrisorar și – nu din ultimul an, dar scriitori la care o să revin, maladiv și obsesiv, în fiecare vară – Houellebecq, cu Posibilitatea unei insule și Particulele elementare, și Chuck Palahniuk cu Bântuiții.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

3 comentarii

radu

Acum 6 ani

ceplesitu p**i...... hai sa fim seriosi. cei care am citit faust intelegem piesa, dar nu e nimic extraordinar. e ca si cum faci take ianke si cadir si adaugi femei goale si un decor extra maaaare si niste sange de porc si gataaaaaaaa....super piesa de teatru!!!!
Raspunde

radu

Acum 6 ani

orice piesa de teatru care ilustreaza iadul sau purgatoriul si are un decor enorm si peste 30 de actori ar putea avea acelasi succes ca faust
Raspunde

radu

Acum 6 ani

luam scufita rosie dupa ce e mancata de lup, adaugam decorul de la faust si gata reteta succesului!!!!!!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus