Ponta pune conserve, Johannis exploreaza tacut

”Pentru ce v-ați rugat?”, îl întreabă un reporter pe premierul Victor Ponta, ce tocmai ieșea de la niște moaște. ”Pentru oameni...”, zice timid și își duce serios mâna la rama ochelarilor, privind spre cer, parcă invocând divinitatea. Despre campania lui Ponta nu ne facem iluzii că va fi altfel. Va munci serios pentru a-i convinge pe cei care deja declară că îl vor vota. În rest, nu-și propune mare lucru. Poate unul singur: vrea să pară cel mai simpatic PSD-ist. 

De cealaltă parte, Klaus Johannis încearcă o campanie sobră și în contrast cu tot ce fac Ponta, Udrea, Macovei și Diaconescu. Dacă Ponta merge la toate bisericile și mănăstirile, și slavă Domnului, că sunt destule, el dispare în zi de sărbătoare. Dacă Udrea face băi de mulțime, iese la bătaie, face spume la gură, el tace. Când Diaconescu își acuză colegii de partid băgându-le vină că nu sunt implicați în campania ce va să vină, Johannis roagă pe altcineva să rezolve o problemă similară apărută în ACL. Nu l-am văzut transpirând în căutarea unei biserici necălcate de vreun contracandidat, nu l-am văzut atacând sau ironizând la televizor un alt politician, nu l-am văzut nici extrem de preocupat să facă turul studiourilor în încercarea de a acapara media. Toate aceste lucruri pot fi considerate niște calități pentru românul plictisit până peste cap de politică și politicieni. Pentru românul care nu se uită la canalele de știri, pentru românul care nu citește zire, nici măcar on-line, pentru românul care NU VOTEAZĂ. Pentru cei 30% dintre românii acriți de politicieni, Johannis poate părea candidatul perfect. Doar că acești 30% poate că nu-l vor cunoaște. Dacă nu te cerți, dacă nu faci băi de mulțime, dacă nu cumperi reclamă, dacă nu te postezi în fața ecranelor e greu să-ți faci simțită prezența. Iar în momentul în care faci primele concesii, riști să pari ca orice alt politicieni. Și ai rupt din star primul fir de contact cu cei scârbiți. Iar în lupta om cu om, la urne, Johannis are a doua șansă la prezidențiale. 

Șansa sibianului este să se facă simțit fără a face valuri prea înalte, dar nici foarte mici pentru că îi pierde pe ai lui, de dreapta. Îl vor considera mult prea moale. Grea campanie...