În cazul unui accident nuclear, care provoacă iradierea sau contaminarea populaţiei ori a mediului peste nivelurile admise de reglementările în vigoare, sibienii ar trebui să se adăpostească în buncăre sau adăposturi speciale.
În judeţul Sibiu sunt înregistrate 40 de astfel de buncăre, toate aparţinând operatorilor economici, la care se mai adaugă 77.519 spaţii de adăpostire, executate în special în subsolurile construcţiilor, aparţinând persoanelor fizice. În caz de război, sibienii ar trebui să ştie care este cel mai apropiat adăpost, mai ales pentru că acestea ar trebui să fie marcate cu ajutorul indicatoarelor de protecţie civilă imprimate pe pereţii clădirilor, reprezentate de un triunghi albastru într-un pătrat portocaliu. Dar deşi populaţia ar trebui să fie informată, sibienii nu prea ştiu unde ar trebui să se ascundă în caz de forţă majoră şi nici ce obiecte le-ar fi utile într-un adăpost.
Un buncăr poate să adăpostească un număr redus de persoane, respectiv şase, 12 sau 18. Adăposturile civile în schimb au capacitatea de a proteja 250-300 de persoane, iar altele chiar 500 de persoane. Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte în funcţie de numărul de persoane, alocându-se 1,00 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană.
Construite înaintea celui de-al Doilea Război Mondial
Reprezentanţii Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”Cpt. Dumitru Croitoru” al județului Sibiu spun că multe dintre adăposturi sunt ridicate în oraş încă de acum 80 de ani.
„Construcţia de adăposturi a început să intre în preocupările organelor de specialitate din unele ţări europene, printre care şi România în anul 1930. Pe măsură ce pericolul izbucnirii unui război creştea, s-au dezvoltat construcţiile de adăposturi, fenomen accentuat foarte mult după începerea celui de-al II-lea război mondial, mai ales după ce utilitatea acestor lucrări devine evidentă. În ţara noastră, pe baza reglementărilor din anul 1933 şi 1939 ale Apărării Pasive, au fost construite adăposturi speciale, sau au fost amenajate unele spaţii în subsoluri existente”, spun reprezentanţii ISU Sibiu.
Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor.
Adăposturile trebuie dotate cu bănci, rezervor de apă potabilă sau apă minerală îmbuteliată, lanternă electrică, telefon (în derivaţie la un post din apropiere), aparat radio, recipiente pentru resturi menajere, geantă sanitară, căşti de protecţie, trusă de deblocare salvare (cu rangă de fier, daltă metal, ciocan, lopată, topor, felinare de vânt cu petrol).
„Pe timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore”, mai spun reprezentaţii ISU Sibiu.
Dacă la noi nu există o statistică recentă a capacităţii de adăpostire la nivel naţional, în Elveţia sunt reţele de ”centre operatorii protejate” constând din mari spitale subterane proiectate pentru a rezista la efectele exploziilor nucleare cu un echivalent în trotil de până la 150 Kt. Elveţia este ţara care are asigurată protecţia populaţiei în proporţie de 100%, iarîn Canada capacitatea de protecţie împotriva radiaţiilor radioactive, depăşeşte numărul populaţiei ţării.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Inspectoratul General , Reprezentanții Inspectoratului , Doilea Război Mondial , Regulamentul Apărării Pasive , Căpitan Dumitru Croitoru
Vizualizari: 6674
Ultimele comentarii
Acum 20 minute
Forest Gump
Acum 1 oră
Kukuruku
Acum 1 oră
Alzara 1918
Acum 1 oră
Inimaginabil și totuși creativ
Acum 1 oră
Pol-Pot