Sâmbătă,
29.01.2022
Parțial Noros
Acum
-6°C

2014 – Lumea orasului / lumea satului

Aș fi dorit să pun titlul „convergență / divergență” , legat de rețeaua de așezări a României din prezent. Dar titlul ales indică mai simplu cele două moduri de a ocupa teritoriul și de a locui împreună: SATUL a fost prima formă de coagulare a locuirii sedentare (și nu temporare, în ritmul turmelor plecate din Asia, și mereu favorizând instalarea deșertului în urma locuirii !!....).

Satul este deci și cea mai veche și durabilă formă de DIALOG CU TERITORIUL, pentru că avem nenumărate exemple de locuire durabilă, mii de ani, care nu numai că n-a pustiit locul, dar a susținut și chiar îmbogățit bio-diversitatea zonei, a potențat mecanismele naturale de reciclare și energizare a teritoriului! În acest caz putem afirma că omul a intrat în rezonanță cu SPIRITUL LOCULUI și i-a adăugat spor identitar-cultural!

Mai complexă a fost istoria ORAȘULUI, care a pornit tot de la un sat, dar a profitat de câteva determinante specifice – situarea într-un areal favorabil geografic, la o intersecție de trasee importante, la un pas funcțional adaptat tipului de transport al epocii și, de multe ori, pe niște frontiere cultural-politice dovedite mai rezistente decât granițele trasate artificial.

Mulți separă cele două tipuri de așezări doar prin numărul și calitatea instituțiilor, dotărilor edilitare și urbanisticii, uitând cel mai adesea de formele sociale de coagulare a comunității – cîtă diferență între comunitatea solidară a unui sat tradițional și evantaiul de subcomunități al unui oraș, cu cartiere atît de diferite ca importanță și interese economice puse în joc!! Ca să nu mai vorbim despre expresia arhitecturală a acestor jocuri de interese, celebră prin paradigma centrului orgolios versus periferiile umile…

De altfel, analiza sociologică luminează mai subtil caracterul așezărilor, de la cele mai mici sate până la metropolele milionare. Zonele de interferențe etnic-culturale, cum este și Transilvania noastră, ne relevă o dată în plus elemente de centrifugare a coerenței sociale în habitat – diferențele de statut istoric între grupele de populație (discriminări juridice, economice, culturale, religioase), diferențele de relaționare cu teritoriul ( vedeți exemplul așezărilor de colonizare germană și a celor din zonele genuine românești – Mărginimile subcarpatice, „Țările” și posesiunile domnitorilor români de peste munți,etc.). Trebuie mult discutat asupra acestor aspecte, mai ales într-o perioadă când O ÎNTREAGĂ ETNIE părăsește în 3 decenii țara de adopție (sașii și șvabii), iar celelalte rămase (românii, țiganii și ungurii) preiau moștenirea construită având un orizont cultural-identitar sensibil diferit de cel originar!

 Revenind la CONVERGENȚA celor două modalități de locuire împreună, se poate reaminti spusa urbanistului L. Mumford, că „oamenii s-au adunat în orașe pentru a trăi mai bine ”… Deși cunoaștem cu toții numeroase cazuri când viața în unele orașe a devenit un iad, iar „la țară”, în multe locuri din Europa de exemplu, e un adevărat rai pe pământ! De mai multe ori în decursul istoriei europene s-a încercat o apropiere sat-oraș, dar cea mai marcată a avut loc în secolul trecut, în țări dezvoltate din vestul Europei. Rezultatul lipsei de studiu aprofundat și a preluării controlului de către inițiativă imobiliară interesată doar financiar a fost dispariția unui mare număr de sate, mai ales din apropierea orașelor importante – s-a reconstruit întregul areal sub forma unor mici orașe fără suflet, pline de locuințe-tip fără nici un stil, așezate în sistem de „parcaje de case”, ceea ce a modificat profund caracterul comunității umane din aceste noi așezări…

După al doilea război mondial, comuniștii din estul european au copiat tendința, utilizând-o nu numai pentru favorizarea industrializării forțate ( prin orășele și cartiere-dormitor), ci mai ales pentru distrugerea conservatorismului adăpostit în vetrele satelor tradiționale, desființarea economiei de subzistență, independentă de statul totalitar – dar ale cărei rămășițe au reușit, decenii de-a rîndul, să susțină alimentația orășenilor prizonieri în propriile comunități !! Asistăm astăzi, în România, la această tendință reluată prin sărăcirea populației rurale, eliminate din circuitul economic globalizant, și care migrează din nou spre marile orașe… Culmea că, în paralel, vedem și tendința inversă, ca unii orășeni (mult mai puțini) să caute relocarea la sate.

DIVERGENȚA  celor două sisteme de locuire și gestionare a teritoriului este totuși cea mai relevantă și, se pare, cea mai benefică pentru ECHILIBRUL MACRO-TERITORIAL. Tendința de a acoperi întreg spațiul disponibil cu un gigant oraș este o veche și apocaliptică utopie…

1.            Principala deosebire sat-oraș este diferența de statut spiritual dintre comunități – conservatorismul ca normalitate și o lume așezată moral pe valori mai sigure decît cele artificiale, scoase pe bandă în centrele de putere…

2.            Există, desigur, în 2014, exemple de așezări rurale în România care să ilustreze succesul sau insuccesul unei comunități, pentru că viabilitatea în noile condiții o asigură totuși capacitatea comunității locale – spiritul de echipă al conducerii, perseverența familiilor active, ingeniozitatea de a atrage fonduri, sprijin administrativ, clienți-consumatori, de a-și face prieteni, este cheia dezvoltării corecte, care să nu epuizeze teritoriul ! Avem exemple negative în dezechilibrele demografice-economice, care distrug țesutul urbanistic, din sate ca Șoroștin (jud. Sibiu), multe din satele de areal montan din Apuseni sau cele din apropierea orașelor importante ( în jurul Bucureștiului / Cristian și Șelimbăr de lângă Sibiu / Florești de lângă Cluj,etc.). După cum avem exemple minunate ca Viscri (zona Rupea), Remetea (zona Aiud), Ciocănești (zona Dornelor), Șinca Nouă (zona Făgărașului).

3.            O tendință contemporană este accentuarea diferențelor de natură economică, prin tehnologizarea și artificializarea lumii urbane. Orașele au nevoie de tot  mai mult teritoriu și tot mai mari resurse din zonele non-urbane, deci amprenta lor reală devine sufocantă pentru economia rurală ! De fapt tradiționalul, care pentru neavizați înseamnă metode învechite și randament scăzut, rămîne sistemul ECHILIBRAT CU MEDIUL NATURAL, SUSTENABIL-DURABIL, deci mai ieftin, mai sănătos și mai ÎN ACORD CU CREAȚIA LUI DUMNEZEU !!

               

 

Tag-uri: Șinca Nouă

Vizualizari: 251

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus