”La noi nu s-a pus niciodata problema sa vina pacientul cu materiale de acasa”

Spitalul Militar de Urgenţă „Doctor Alexandru Augustin” Sibiu a ajuns să fie folosit de mulți sibieni cu mai mare încredere decât Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu. Col. medic Ioan-Vasile Barb spune că multe servicii oferite sunt comparabile cu cele de la ”județean” iar investițiile recente vor crește și mai mult nivelul spitalului. Mai ales că aici se poate trata oricine, nu doar cadrele militare.

 

Reporter: Începeți anul cu o serie de investiții în spital. De unde ați găsit bani când în sănătate toată lumea se plânge de lipsa lor? Ați accesat fonduri europene?

Col. Ioan-Vasile Barb: Nici vorbă de fonduri europene, în Ministerul Apărării Naționale nu se lucrează, deocamdată, cu fonduri europene. Acum se începe. Finanțarea spitalului este ca și la oricare spital civil, o parte din contractul cu Casa de Asigurări, cea mai mare parte, iar restul de la Ministerul Apărării, pentru activitățile specifice: vizite medicale, laborator de medicină preventivă, compartimentul primiri urgențe.

 

Rep.: O parte din modernizările aflate acum în curs de implementare se referă la compartimentul de primiri urgențe. Eu cunosc sibieni care preferă să vină aici, dacă Doamne ferește au vreo problemă, decât să meargă la Spitalul Județean, unde este tot timpul aglomerat și durează mai mult. Ce modernizări faceți concret și poate apela oricine pe urmă la aceste servicii?

Col. I.V.B.: Spitalul nostru funcționează cu un compartiment de primiri urgențe, care este mai mic decât unitatea de primiri urgențe de la Spitalul Județean. Competențele sunt diferite, ca și gravitate a cazurilor pe care pot să le asigure ca urgență și prin complexitatea cazurilor care pot fi tratate, având în vedere numărul de numărul de specialități pe care îl asigură spitalul nostru. Spre exemplu, sunt specialități în neurochirurgie, obstretică-ginecologie, pediatrie, care nu pot fi asigurate prin compartimentul nostru. Modernizările nu se referă la compartimentul de primiri urgențe ci la circuitele care urmează să fie implementate, în principal lift, pentru că vă dați seama ce înseamnă să duci pacinetul cu targa pe scări, două etaje. Modernizările se referă la tot ce înseamnă circuit și servicii medicale.

 

Rep.: Dar asta nu înseamnă că nu poate veni oricine aici.

Col. I.V.B.: Oricine poate veni, compartimentul este integrat în sistemul național  și primim inclusiv cazuri repartizate prin serviciul 112, care pot fi rezolvate de noi. Asigurăm gardă permanentă, cu medic, asistent, brancardier și infirmier, este dotat corespunzător, păstrând rezerva că anumite urgențe, care depășesc competențele noastre, să le înaintăm Spitalului Județean.

 

Rep.: Aveți un parteneriat încheiat cu Salvarea și SMURD-ul?

Col. I.V.B.: Da, având în vedere marea aglomerare a UPU de la Spitalul Județean, în urmă cu circa un an s-a încheiat un protocol între serviciul de ambulanță, UPU a Spitalului Județean și Serviciul SMURD, pentru ca prin dispeceratul 112 o parte din urgențe să fie aduse aici, pentru a mai degaja UPU de la Spitalul Județean.  Sunt zile în care avem patru, cinci, șase ambulanțe și zile cu mai multe, mai puține, important este că putem ajuta. De la ambulanță ne aduc numai cazurile pe care știu că le putem rezolva.

 

Rep.: Care este tendința în ultimul an, a crescut sau a scăzut numărul pacienților?

Col. I.V.B.: Adresabilitatea spitalului a crescut în ultimul timp tocmai pentru că avem gardă și compartiment de primiri urgențe. În ultimul an aș putea spune că s-a dublat. De la trei, patru mii de solicitări pe an, dintre care 20 – 25 la sută erau internate, am ajuns la vreo opt mii de solicitări într-un an. Cred că media este de aproximativ 25 de solicitări pe zi. Referitor la celelalte servicii pe care le oferim, având în vedere că nu avem nici mai multe și nici mai puține paturi, aș spune că cifra a rămas cam aceeași. Capacitatea spitalului nu permite o creștere, chiar dacă solicitarea ar fi mai mare. Acum, prin sistemul de internări de zi introdus, numărul de persoane care beneficiază de internare, per total a crescut, de la opt, nouă mii la aproape 12 mii de internări pe an. Din totdeauna, sibienii și nu numai, au avut încredere în Spitalul Militar. Noi deservim din punct de vedere militar și județele învecinate și pot spune că spitalul are un renume bun.

 

Rep.: Cum stați din punct de vedere al personalului medical și al dotărilor?

Col. I.V.B.: Problemele de personal sunt în tot sistemul, nu numai la noi. Cam ce probleme sunt la Spitalul Județean sau la cel de Pediatrie sunt și aici. Blocarea posturilor a dus la supraîncărcarea cu zile libere, iar neplata orelor suplimentare este iarăși o cauză. Trebuie să faci tot felul de artificii, de comasare, supraveghere, programare a unor intervenții în funcție de ce personal ai. Probleme sunt pe partea asta. Sigur că în ultima perioadă s-a mai relaxat un pic. Acum depinde și ce bani avem ca să asigurăm salariile. Chiar dacă am vrea să mai încadrăm 50 de persoane ne uităm în pungă și vedem că nu sunt bani. În ceea ce privește dotarea cu aparatură eu zic că s-au făcut achiziții în ultimii ani, din fonduri proprii, din fonduri de la minister. Nu suntem super-dotați dar nici nu ducem lipsă în punctele esențiale. Mă refer aici la investigația radiologică, imagistică, laborator, chirurgie. Menținem acest trend de dotare.

 

Rep.: Ca să vă întreb pe românește, dacă vin la dumneavoastră nu mă puneți să-mi aduc de acasă listă cu cele necesare?

Col. I.V.B.: Până acum la noi nu s-au întâmplat treburi de genul ăsta. Nu spun că avem orice fel de medicament sau orice fel de necesitate. Dacă punctual este necesar, îl achiziționăm pe moment. Am evitat până acum probleme de genul acesta, să trimitem pacienții cu rețeta. De când sunt eu director nu știu dacă au fost două astfel de cazuri, și dacă este vreun caz el este o excepție, o situație de moment. Nu s-a pus niciodată problema să vină pacientul cu materiale de acasă. Este adevărat că sunt și anumite dispozitive medicale mai scumpe, pe care nu ni le permitem să le avem în permanență, dar acestea reprezintă o opțiune suplimentară a pacientului. Cazurile pot fi rezolvate și fără ele, sau cu materiale mai ieftine. Dacă pacientul consideră că vrea ceva mai bun, atunci plătește. Serviciile de bază sunt asigurate.