O rețetă de care nimeni nu a mai știut nimic zeci de ani a fost recent redescoperită. Plăcinta pe piatră poate fi din nou preparată grație unui program inițiat de Muzeul ”ASTRA”. Ingredientele erau simple. Plăcinta cu pricina se făcea din aluat de pâine, două pahare de lapte, patru ouă și 50 de grame de unt. Din aluatul de pâine se rupeau câteva felii, se subțiau cu lapte, se adăugau ouale bătute și untul și se lăsa la dospit. Se decupau cu căușul bucăți de aluat, care se întindeau de rotunjimea unei cratițe. Se coceau repede pe o piatră încinsă în jar, și se umpleau cu brânza dar și cu varză călită sau cartofi. Simplu.
Experții Muzeului Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” au realizat un studiu, pentru a vedea ce mâncau sibienii, acum mai bine de o sută de ani. “Scopul cercetarii este de a lega monumentele prezente în muzeu cu specificul culinar al acestora. Pentru că , până la urmă, o comunitate umană este definită prin uneltele sale , prin tehnicile arhaice de prelucrare a resurselor, prin meșteșugurile pe care le dezvoltă, dar mai ales prin alimentație. Țăranii foloseau ce le oferea natura , știau foarte bine să echilibreze resursele.” a declarat Lucian Robu, muzeograf C.N.M Astra.
Scoverzile de Galeș și laptele de bou
Un alt exemplu, ”scoverzile de Galeș”. Se prepară ușor și, de obicei, în cantități mari. Aluatul se face din 1-3 ouă, o lingură, două de untură, un vârf de cuțit de sare, maia și circa un pahar de vin. Aluatul se frământă bine. Datorită vinului are un gust aparte, aromat. Din aluatul potrivit de vârtos se face un sul care se taie felii. Se iau bucățile la rând și se întind cu sucitorul. Se înțeapă cu furculița și se aruncă în tigaia cu grăsime clocotind, iar după ce se rumenesc se scot și se pun într-un bol adânc acoperit cu un ștergar.
O altă rețetă aproape dispărută este ”laptele de bou”, o fiertură de prune, mere și pere uscate, care se mănâncă cu mămăligă rece sau caldă, după caz, și care ,uneori, constituia o delicatesă, mai ales pentru familiile cu mulți copii.
Reînvierea legumelor de altă dată
Studiul a presupus multă muncă de teren și găsirea oamenilor care mai știau ce se mânca pe timpuri. “Ca metodă de cercetare am vorbit cu cei care trăiesc în zonă, persoane venerabile ale comunității, care ne-au ajutat, prin informațiile foarte importante pe care le-au oferit, să aflăm lucruri de mult uitate, mai puțin cunoscute. Ne-au descris în amănunt aceste aspecte care țin de rețetarul tradițional, dar și de modalitățile de cultivare, de conservare” a mai declarat Lucian Robu, muzeograf C.N.M Astra. În prezent experții din cadrul muzeului încearcă să reconstituiască grădinile arhaice, cu soiurile nealterate care se cultivau acum 100 de ani. Aceste grădini vor avea soiurile specifice zonei din care provine monumentul lângă care vor fi amplasate.
Nicio masă cu carne
Un alt amănunt confirmat de studiul realizat de specialist este că nu se consuma oricând carne, ci era o delicatesă rezervată zilelor de sfârșit de săptămână. Când un animal se îmbolnăvea sau șchiopăta, acesta era sacrificat și, de obicei, împărțit la câteva familii din comunitate. O rețetă cu carne care, pe lângă mărginimea Sibiului se mai găsește și în zona Brașovului și a Țării Făgărașului este topitura de purcel. Aceasta se consuma în lunile geroase de iarnă și consta în rumenirea cărnii, cu untură, în ceaun. Se servea cu mămăliga caldă, murături și brânză.
Rețele au fost culese de la oamenii din mărginimea Sibiului, din satele Săliște, Galeș, Avrig, Tălmaciu, Cristian, punctând și aspectele multiculturale ale fiecărei zone etnografice în parte.
Toate aceste preparate, dar și alte rețetare , se regăsesc în cadrul muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, la Târgul de Țară.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 1009
Ultimele comentarii
Acum 8 ore
Emil
Acum 8 ore
Gogu
Acum 8 ore
X-ulescu
Acum 8 ore
Gogu
Acum 9 ore
Kokos