VIDEO Reportaj medieval. Bâlci, mâncare, paradă, muzică și foc

La prima vedere, Festivalul Medieval, ce se desfășoară la sfârșitul acestei săptămâni în Piața Mare, aduce cam aceleași lucruri pe care le vedem și cu alte ocazii. Jucării ”made in China”, kürtőskalács, standurile cu stafide și alune… În plus, apar, ca în fiecare an, săbiile de lemn și plastic, cămășile de in și recuzita de rigoare. Butaforia medievală e mai bogată față de anul trecut, însă pentru un sibian lucrurile încep să intre într-un ritm cumva anost. ”Azi în cât suntem?” ”Aaa, săptămâna viitoare vin olarii…” Pentru un străin, însă, evenimentele par desprinse din altă țară. Calfele stau la pozat ca niște pinguini care tocmai au terminat spectacolul de la circ. Cavalerii de pe care atârnă zalele de fier sunt fleșcăiți de căldură, dar încă mai au puterea să-și arate colții zâmbitori spre aparatele de fotografiat. Din căsuțe, cei doi, trei angajați de abia mai prididesc cu cererile oamenilor. Bere? Cinci lei. Apă? Cinci lei. Suc? Cinci lei. Sarmale? Cinci lei. Nu, nu, stați așa. 15 lei. Frigărui? Șapte lei. Kürtőskalács? 12 lei. S-au scumpit. E festival.

Lumea se îmbulzește la fiecare stand. Se fac mii de poze, se comentează prețuri, se admiră ținutele domnițelor. ”Fetelor, vă e cald în bocanci?”, râde total cariat un june-prim. Pe scenă se fac probe de sunet. Un domn își acordează vioara chiar lângă noi, în mulțime. Oamenii se apropie cu tupeu, cu telefonul ridicat la nivelul ochilor. Blițuri.

De pe Bălcescu se simte vibrația mulțimii. Parada de fiecare an se execută nemțește. La nouă fix, pornesc din capăt, de la Cazarma 90 și se apropie de Piața Mare. După ei, învățați deja de la celebrele spectacole stradale ale Festivalului de Teatru, marea de oameni urmează cavalerii, nobilii, domnițele și țăranii. Mă refer la cei medievali. Ajung la ”și jumate” în Piața Mare și se dă drumul la concert.

Pe scenă nu apare decât un domn solid, bărbos și cu plete. Are o ditamai toba în brațe. Încearcă să întrețină atmosfera în așteptarea trupei. E stângaci în ceea ce încearcă să facă. Încearcă să-i facă pe sibieni să cânte o melodie despre Bucovina. În program scrie că va cânta ”Ad Hoc”, în realitate însă, nu. Se lasă așteptați. Tipul cu toba încearcă din răsputeri să mențină cumva lumea, însă oamenii dispar în grupuri masive. O parte se opresc la standuri, alții o iau agale spre casă. Într-un final, apar. ”Ne-ați așteptat?”, încearcă o glumă violonistul ce-și seta instrumentul mai devreme. Și-au început. Muzica sună bine, iar oamenii încep să îngroașe din nou rândurile în fața scenei. Nu-s mare meloman, dar vocea solistului mi se pare hazlie. Parcă a înghițit heliu. Seamănă pe alocuri cu solistul de la ”Taxi”, Dan Teodorescu. ”Băăă stați la coadă…” În fața lui, vreo 30 de cavaleri și domnițe întrețin atmosfera. Dau din cap, acolo unde se cere, încing o horă, chiar se distrează. Ca la nuntă, dacă n-ai cavaleri buni, se duce naibii toată distracția… Impresionează copilul de la baterie. Are 13 ani, cântă cu Phoenix și îl cheamă Flavius Hosu.

Festivalul continuă. Și când se termină, vin olarii.