Marţi,
07.02.2023
Parțial Noros
Acum
-10°C

Julieta şi Romeo ei | “Life story”

Julieta şi Romeo ei | “Life story”

13 ani. Împreună. Colegi de antrenament, prieteni, iubiţi, soţi, părinţi, campioni mondiali – de 4 ori, campioni olimpici – 2 ori, campioni europeni – 3 ori şi campioni ai URSS-ului – de alte 3 ori. Le-au făcut pe toate. Împreună.

Au trăit cu pasiune, pe muchie de patină, orice succes, dar şi orice înfrângere. Împreună. Și-au promis dragoste veşnică. Până la moarte şi dincolo de ea. Doi într-unul, unul în doi, un singur suflet, o singură inimă, o singură, o singură, o singură, etc. Aşa şi-au zis mereu. Să împartă totul. Împreună.

Povestea care ne arată că viaţa bate filmul şi că poveştile nu pier niciodată. Atât timp cât sunt spuse, trăite, dar şi scrise. Perechea “G”. Ekaterina Gordeeva şi Sergei Grinkov. Ruşi, get-beget. Una dintre cele mai mari perechi ale patinajului artistic din toate timpurile.

Balerină, ochi de felină, manechin

În 1981, pe vremea când talpa de dictator sugruma orice pojghiţă a libertăţii de exprimare, ochii lor şi-au dat întâlnire. Pentru prima oară. La Central Red Army Club. În Moscova. Oraşul lor de suflet. Ea 11 primăveri, el 14 veri. Ea, micuţă, într-o codiţă împletită, ochi verzi şi cu o siluetă trasă ca prin inel. El, înalt, ca o barză, galant, ochi de felină şi cu o alura de manechin. Să fi fost un semn? Cui să-i treaca asa ceva prin minte. Amândoi voiau să patineze singuri, să cucerească lumea. Dar parcă le lipsea ceva.

1

Încă de când Ekaterina era micuţă, tatăl său visa să o vadă balerină. Degeaba, nu s-a legat nimic. Apoi, a dus-o la patinaj artistic, iar antrenorul a cam strâmbat din nas: “e micuţă, e firavă, îi va fi foarte greu la solo”. Dincolo, Sergei. Sergei Grinkov. Aceeaşi placă. Copilărind pe gheaţă încă de la vârsta de 5 ani, nu i-a fost greu să-şi dea seama că furtuna nu aduce niciodată cadouri măreţe. Iar curcubeul nu-l mulţumea îndeajuns. Ceva parcă le lipsea. Amândurora.

Două picături

Într-o zi, antrenorului îi străfulgera prin minte o zămislire care avea să genereze una dintre cele mai frumoase poveşti ale sportului mondial: i-a pus să facă pereche. Și ce să vezi. În nici două minute, tipul cu sprâncenele groase şi ninse nu-şi mai putea aduna fălcile de pe gheaţă. Îşi freca ochii şi nu-i venea să creadă. “Dumnezeule, puştii ăştia se potrivesc ca două picături”. Și, start, au început. Antrenamente peste antrenamente, poveşti peste poveşti, plimbări peste plimbări. Unde era unul, era şi celălalt. Acasă, patinoar, şcoală, teme, film. Bis. Peste tot.

2

Romeo şi Julieta lui

După doar un an, aveau să-şi dea mâna la primul concurs. Terminau pe 6 Campionatul Mondial de Juniori. Rezultat slab? Să se smiorcăie? Nici vorbă. La anul aveau să se întoarcă şi să poarte la gât metalul cel mai preţios, cel mai strălucitor, cel mai frumos. Cel mai cel.

Prietenia lor se clădise pe hore de bucurie şi ore de transpiraţie. Au mâncat împreună. Și-au făcut temele împreună. Au suferit împreună. Și li s-a făcut pielea de găină, când versurile patriei mame răsunau doar pentru ei. Acolo, pe cea mai înaltă treaptă. Împreună. O pereche totală. 24 de ore din 24. Nu puteau trăi o secundă unul fără celălalt. Chiar şi salcia, de pe malul unui râu, care îmbrăţisează mereu un arin, ar fi fost geloasă.

3

La sfârşitul unui antrenament, Sergei  o trăsese de mână în mijlocul patinoarului, o sărutase cald pe frunte, şi-i spusese: “Vreau să fim ca Romeo şi Julieta”. Ea s-a uitat, cu ochi mari cât cepele, la el, a dat uşor din cap, dar n-a înţeles mare lucru. Cine să înţeleagă la 11 primăveri?

El a lăsat-o să zboare, el a adus-o înapoi. De fiecare dată. Ochii lor nu se intersectau niciodată pe gheaţă. Totul era natural. Atât de natural încât lama nici nu zgâria suprafaţa de sticlă. Se simţeau. Ochii lor se uitau la alţii, dar nu erau pentru cei care-i priveau. Amândoi ştiau asta. Nimeni nu era în stare să facă aşa ceva, în timp ce patina. Erau unicaţi. 100%. Oamenii prezenţi în tribune aveau să mărurisească ,ulterior, că “dacă îi vedeai, ţi-ai fi dorit imediat să ai pe cineva alături”.

Îngeraşul lor. Daria

În 1988, Gordeeva a fost diagnosticată cu o fractură la piciorul drept. Grinkov a stat lângă patul ei, zi şi noapte. 1680 de ore din 1680 de ore, încontinuu. A avut grijă să nu-i lipsească nimic. Niciodată. Un ochi n-a închis. Până într-o noapte. Când s-a uitat la ea, a sărutat-o, pentru prima oară, nu pe frunte cum obişnuia, şi i-a zis: “Iubeşti să patinezi, nu? Atunci, haide. Îţi promit o cursă de neuitat”. A doua zi, dansau deja pe gheaţă. N-au mai prins Europenele, dar au plecat direct la Mondialele de la Paris. Au câştigat. Și lumea, prietenii, fanii şi arbitrii au putut să le vadă acel zâmbet ce lumina întreaga suprafaţa de gheaţă, la fiecare reprezentaţie, fără niciun fel de ajutor al luminilor artificiale. “Romeo şi Julieta” patinajului artistic aveau o revenire cu fast şi începuseră să câştige tot ce se putea. Cucereau lumea, aşa cum visau, cu ochii larg deschişi, în serile pline de candoare ale verii, când urmăreau stelele căzătoare.

Prin 1991, Sergei simţea că fetiţa care a fost în mâinile lui, atâţia ani, a devenit mare. “Vreau să fim ca Romeo şi Julieta” doar acum începuse să prindă sens pentru fata cu zâmbetul întins până la urechi. Pe 28 aprilie deja se luaseră, nuntă civilizată, cu vreo 200 de suflete. 9 luni mai încolo îl anunţase că va fi “papa”. Peste încă 9, Daria, îngeraşul lor, lansase primul “oaaa”. După alte 19 zile Ekaterina era din nou pe gheaţă. Împreună cu Sergei, normal. Medalile continuau să curgă gârlă: aur olimpic, aur european, aur al URSS-ului, aur, aur , aur şi iar aur. La 24, respectiv 27 de primăveri, aveau de toate. Erau împliniţi. Copii, familie, faimă, sănătate. Împreună puteau avea orice şi-ar fi dorit, vreodată, vreun trăitor al acestei planete.

4

Oh, “My Sergei”

Ziua de 22 noiembrie, 1995, Lake Placid, New York, avea să aşterne însă liniştea peste tot. La un antrenament, Sergei a făcut o săritură triplă. A zburat în neant şi nu s-a mai întors. Zburase atât de sus încât nici chiar Gordeeva nu  mai putuse să-l aducă înapoi. Atacul de cord fusese prea puternic.  Sus, într-o bucăţică de rai, Persefona, zeiţa iernii, îşi freca mâinile. Hades era plecat de acasă. Se plictisea şi voia să vadă o reprezentaţie de gală pe gheaţa patinoarului ceresc. Sergei fusese alesul.

Pentru prima oară, Gordeeva avea să realizeze cum e de fapt viaţa. Singură. Făra Sergeiul ei. Visul în care plutea de copil spusese “game over”. Dar Gordeeva a ţinut în ea. A plans înauntru. După câteva zile, s-a retras, singură, în camera cu amintiri, a urlat cât să trezească întreaga planetă Jupiter, apoi râuri de gânduri s-au revărsat pe bucăţi mari de hârtie. Și nu s-a oprit până nu a terminat. “My Sergei” avea să se numească cartea. Cadoul pentru “My Sergei”. Pentru Romeo visurilor ei.

WAS101:SKATING-GRINKOV:LAKE PLACID,NY,20NOV95- FILE PHOTO 13FEB94- Reigning Olympic figure skating champion Sergei Grinkov collapsed and died of a heart attack while lifting his wife, Yekaterina Gordeyeva (L), in practice, CBS News reported November 20. The pair perform in the pairs technical program at the winter Olympics in Hamar, Norway in this February 13, 1994 file photo. sv/File photo by Jerry Lampren REUTER

Pe 26 februarie, 1996, la doar câteva luni după zborul lui Sergei, Gordeeva hotărâse să se întoarcă cu picioarele pe gheaţă. De această dată, singură. “Sunt extrem de fericită să fiu aici. Dar vreau să ştiţi că nu am patinat singură. Sergei a fost aici, cu mine. De aceea am fost atât de bună”, istorisea printre picături de viaţă.

Ekaterina nu a mai patinat la perechi. Niciodată. O mai făcuse doar la proba “solo”. Nimeni nu putea să-l înlocuiască pe “My Sergei”. “Niciodată nu va fi la fel cu o altă persoană. Când patinam cu Sergei, întotdeauna mi-am arătat sentimentele şi trăirile doar pentru el. Nu le-am avut pentru a le arăta publicului. Acum trebuie să mă exprim în faţa tuturor acestor oameni ”, erau gândurile care-i transformau nopţile în zile.

“Când oamenii mă vor vedea pe gheaţă, îşi vor aminti de Sergei”. Fusese modul ei de a le transmite oamenilor: “Nu uitaţi de Sergei, nu uitaţi de noi doi”.

La 20 de ani distanţă, Ekaterina Gordeeva este soţia campionului olimpic Ilia Kulik, cu care mai are o fată. Onorează, cu fiecare ocazie, memoria lui Sergei şi zâmbetul lui încă mai trăieşte prin Daria.

"Romeo şi Julieta" chiar merge mai departe…

GG13

Sursă info: biography.com, gordeeva.com, community.seattletimes.nwsource.com

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Adrian Stoinea

de Adrian Stoinea

Sport
Telefon:
0764 614 986

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus