Leac pentru sibienii prea mândri de orașul lor

Vă spun de la bun început: dacă vă numărați printre cei care cred că trăiesc în cel mai frumos oraș din România, unde peste tot se spune ”Bună ziua!” și ”Mulțumesc!”, sau ale cărui granițe se opresc la limita centrului istoric, nu citiți mai departe!

Prin Gara Sibiu și Autogara Transmixt trec zilnic mii de oameni. Un clișeu îi spune locului ”poartă de intrare a orașului”. Majoritatea navetiști, oameni simpli, sibieni și câțiva turiști. În toată Piața Gării există un singur ”restaurant” unde poți mânca ceva, plus vreo două sau trei fast-food-uri ieftine.

În Restaurant Rapid, la orice oră din zi mergi, găsești numai alcoolici. Cu fețe triste și ridate, priviri tulburi, ochi roșii, îmbrăcați în haine murdare. Eu am fost vineri după-masă și erau în jur de 20 de persoane. Nimeni nu mânca nimic, doar beau. Pe rupte. Bere, votcă, răchie… într-un fum de țigară de mie, ca fumător, îmi era greu să respir. M-am dus la bar și am spus ”Bună ziua!” apoi am cerut cel mai scump preparat al lor. Era scris pe coală A4 deasupra. Două femei după tejghea se uită la mine și tac. Privesc lung, ca la iesle. Le spun ce vreau și tot nu zic nimic. Una, mai în vârstă, bate bonul de casă apoi mă trimite la frigider să-mi iau sticla de suc. Frigiderul are mânerul rupt.

Mă așez lângă un bătrânel. El dă peste cap păhărelul și o taie. Mă uit în jur și mă gândesc că văd mai mulți ani de pușcărie decât clase la școala generală. Pe o ușă bagă nasul doi tineri, îmbrăcați decent, par studenți. Instant renunță să intre. În spatele meu, cineva care miroase a urină răscolește toată lada frigorifică după un ”bebeluș” de Neumarkt, aflat în fund. ”Ce cauți, mă?”, îi strigă o tanti de după bar. E neagră rău în jurul ochilor, are un tatuaj mic pe ”brand” și e rasă în cap, într-o parte.

”Bă, f**u-ți m****i mă-tii de j****e!”, strigă unul la vreo 30 de ani, ridicându-se brusc în picioare, către comesean. Apoi se așază liniștit și continuă băuta. Tot în spatele meu, în stânga undeva, bate unul ca nebunul la păcănele. Altul, îmbrăcat în pantaloni la dungă, bluză de trening și șapcă sport, se ridică și se balansează, pas cu pas, până la bar. Acolo mormăie ceva în barbă. Încep să le înțeleg pe femeile de după bar, au de-a face numai cu animale.

Dacă vrei la toaletă urmezi un afiș cu săgeată către peron.

Vine mâncarea: o tavă cu o farfurie cu ceafă de porc și cartofi prăjiți, un coș cu felii de pâine și un castronel cu murături. Friptura zăcea în apă, cartofii sunt dintre cei înghețați din supermarket și înecați în ulei iar gogoșarul murat se sfâșia prin furculiță, de nu-l puteai ridica. Costă 14 lei, totul. Atât și merită. Chiar și așa, mulți se uită la tava cu mâncare ca la o delicatesă.

Cea mai tristă scenă am văzut-o la final. Intră un bărbat la vreo 35 de ani, cu o căciulă mare pe cap și geacă bufantă din fâș pe el, urmat de doi copii, cred că la vreo 6-7 ani, îmbrăcați foarte sărăcăcios și cu ghiozdane imense în spate. Bărbatul se duce la bar, nu spune absolut nimic, și trântește un leu pe tejghea. Primește o țigară în schimb. O aprinde, după care pleacă. Cei mici se țin după el.

Restaurantul Rapid e un loc deprimant, care are mai mulți clienți pe zi decât oricare terasă cu pretenții din Piața Mare sau Piața Mică. E o altă față a Sibiului.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului