Corespondenţă din Afganistan. Pe urmele Mândrei Mării

Cu siguranţă ştiţi culoarea albastră a caselor vechi din Transilvania. Mai este una, cel puţin, vopsită aşa, în Muzeul din Dumbrava Sibiului. Pe o culme nu ai cum să nu observi albastrul intens, închis, aspru, al unei case cu prispă în faţă. Acum câteva sute de ani, când nu exista lavabilă şi nimeni nu auzise de Kober ori Savana, transilvănenii mai înstăriţi îşi zugrăveau casele în exterior în această culoare. Pigmentului albastru i se spunea sofisticat „ultramarin”. Oamenii locului, dar mai ales cei de pe Valea Hârtibaciului îi spun şi acum „vineţeală”, ori „Mândră Mărie”. Originea acestui nume e necunoscută.

Made in Afganistan

Cert e că materia primă din care se obţinea această culoare provenea din Afganistan, din piatra numită şi aici „Lapis Lazuli”. „Cu accent pe i”, după cum mă tot corectează Ibrahim, cel care chiar vinde aici obiecte realizate din această rocă. „Ştiu că mai sunt oameni care pisează piatra să facă culoarea, dar prea puţini”, îmi spune omul, în timp ce-şi aşează marfa pe tejghea. Are câteva obiecte sculptate în această rocă: căţei, cai, iepuri, dar şi un joc de şah, unde piesele negre sunt de fapt albastre şi sunt făcute din lapis lazuli. Micile obiecte care întruchipează diferite animale costă 35 de euro. Jocul de şah face 75. Dar poate mai lasă din preţ.

„De unde aveau românii lapis?”, mă chestionează omul, în timp ce-şi aşează marfa. „De la voi, din Afganistan”, îi răspund, explicându-i că produsul finit ajungea în ţară la o valoare foarte mare. „Şi se mai caută?”, mă întreabă, făcând deja în cap câteva calcule. „Nu, nu se mai caută de sute de ani, de când culoarea se poate fabrica şi chimic, fără lapis”, îi răspund. În plus, aproape nimeni nu-şi mai vopseşte casa cu această nuanţă de albastru. Deşi…

Amintiri din Târnăvioara

Restauratorul Ștefan Vaida, cel care a condus la Târnăvioara unul din atelierele tradiţionale realizate în cadrul unui proiect implementat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS), a readus în satul de lângă Copşa Mică albastrul „Mândră Mărie” pe fațadele caselor, așa cum erau cu sute de ani în urmă. „Oamenii știu că se poate tencui doar cu var, dar ținând cont de perioada 1970-1990, când se tencuia cu ciment, e greu să mai renunți acum la el.

Noi propunem o zugrăveală pe bază de var, ca liant, și colorantul, un oxid. Aici avem un oxid «ultramarin», ca și nuanță. Noi îl numim așa, dar oamenii încă îl numesc în zona mea «vinețeală» sau în acestă zonă, «mândră-Mărie». E un pigment pe care oamenii încă îl asociază cu ce e vechi, și era un simbol al bunăstării. A fost tot mai puțin folosit, până deloc. Acum, dacă vedem o casă colorată în ultramarin ori este muzeu, ori este o fațadă renovată de o fundație. Ați văzut toate reportajele de la Viscri, Prințul Charles este adesea asociat cu această culoare, pentru că o promovează”, povestestea Ștefan Vaida, astă-vară, la Târnăvioara. Restauratorul este cunoscut datorită caselor renăscute de pe Valea Hârtibaciului, dar și datorită interesului pe care i l-a acordat Prințul Charles lucrărilor sale.

Aici, în satele din jurul Kandaharului, nu există nici cea mai mică abatere de la o lege clară: nu există altă culoare decât cea a pământului. Ziduri, case, totul poartă o culoare maro deschis ce se confundă cu deşertul de lângă. Albastrul botezat de sibieni „Mândră Mărie” nu e prezent decât pe hainele colorate ale fetelor.

Realitatea din Afganistan

În provincia afgană Badakhshan se află cea mai mare mină de lapis lazuli din lume. După alungarea talibanilor de la putere, pentru prima dată când mina Sar-e-Sang a vărsat bani la bugetul de stat s-a petrecut în anul 2010. Atunci au fost transferaţi 230 de mii dee dolari. Enorm de puţin, notează ziariştii de la ziarul afgan „Afghanistan Today”. Suma a crescut în timp şi a ajuns anul trecut la 26 milioane de afgani, moneda locală, ceea ce înseamnă puţin peste 500 de mii de dolari. „Localnicii nu primesc nimic de pe urma minei”, se plânge Abdul Mahdee Amiri, un locuitor al zonei Karan, unde se află această mină.

„Suntem cei mai săraci oameni din lume, abia ne putem hrăni”, continua omul, care ştie că profitul anual al minei depăşeşte câteva milioane de dolari.

Mina nestematelor

Lapis Lazuli este una din cele mai vechi pietre semipreţioase folosită ca şi decoraţie de om, adică de peste 7 mii de ani, fiind găsită de arheologi în Egiptul Antic şi la incaşi. În secolul 13, când Marco Polo a trecut pe aici a notat: „Este un munte în regiune, unde există cel mai fin azur (lapis lazuri) din lume”. Totodată, provincia Badakhshan este cunoscută ca fiind un real depozit de rubine, turcuaz, aur şi smaralde. Mina Sar-e-Sang din care se extrage lapis lazuli se află situată la 150 de kilometri de oraşul Faizabad şi este lungă de 47 kilometri.

Frăţia intereselor. Ca la noi…

De la sfârşitul domniei regelui Mohammad Zahir Shah, mina a fost exploatată ilegal de diferiţi lideri locali, în funcţie de evenimentele politice din ţară. Au trecut pe aici, la fel ca prin tot Afganistanul, ruşi, mujahedini, talibani, iar acum, noua autoritate a preşedintelui Hamid Karzai încearcă să readucă o oarecare normalitate. „Pe vremea rezistenţei (n.r. din timpul ocupaţiei sovietice) oamenii din Badakhshan mai aveau totuşi nişte avantaje de pe urma minei”, spun oamenii. „Acum nimeni nu mai ştie unde se duce profitul”, sună concluzia. Oficial, nicio companie nu deţine drepturi exclusive de exploatare a minei. Sunt mai multe companii mici care sapă în filonul ce depăşeşte connform estimărilor 1300 de tone. Aceste societăţi plătesc o taxă de 15 cenţi pentru pietrele de lapis lazuli scoase din mină. Conform ziarului „Afghanistan Today”, vina pentru ce se întâmplă aici o poartă şeful securităţii minei. Cel care coordonează 120 de oameni înarmaţi, e acuzat că cere taxe de protecţie şi că are propriile societăţi implicate în exploatare. „Nu am nimic de-a face cu sumele vehiculate pentru exploatare, datoria mea e să apăr mina. Dacă cei din guvern îmi spun să stau aici, voi munci aici, dacă nu, îmi voi găsi de lucru în altă parte”, se apără şeful securităţii. Fratele său, Zalmay Mujadidi, este parlamentar, reprezentant al acestei provincii.

Albastrul lui Iisus şi Da Vinci

Până la sintetizarea sa, în 1828, pigmentul ultramarin era fabricat din lazurit pisat, amestecat cu ceară și ulei. Artiştii europeni au folosit pigmentul cu moderaţie, păstrând calitatea cea mai înaltă a ultramarinului pentru albastrul veşmintelor Fecioarei Maria şi ale Pruncului Iisus. În perioada Renaşterii, ultramarinul a servit ca pigment pentru picturile iluştrilor artişti italieni.
În multe civilizaţii, lapis lazuli este asociat cu prietenia adevărată, spunându-se despre piatra albastră că întreţine armonia relaţiilor dintre persoane. O idee profund greşită, dacă ne uităm că în Afganistan numai de armonie nu poate fi vorba. Şi aici vorbim de cel mai mult şi mai fin lapis lazuli din lume…