Echilibru

 

Utilizarea teritoriului unei țări pornește de la procesul LOCUIRII acestui teren aflat la dispoziție, adică de la existența unui HABITAT – ce implică o rețea de așezări (urbane, rurale, de exploatare a resurselor, de gestionarea unor utilități publice etc.)

Situația ideală în acest context este când întreg procesul ajunge, poate după sute de ani și sute de crize, la un echilibru ! O perioadă de stabilitate urbanistică, economică, socială și politică. După cum istoria europeană a dovedit-o, acest echilibru este foarte greu de obținut și aproape imposibil de menținut... Totuși, perioada în care popoarele s-au coagulat în națiuni și au dezvoltat organic aceste forme de echilibru socio-economic-politic a fost cea mai fertilă, pe orice continent !

Cu toate că națiunile au intrat și ele în coliziuni armate devastatoare, nu se poate spune că aceste conflicte, păstrând proporțiile, au fost mai destructurante decât cele din epocile pre-naționale. Pentru a reveni la problemele românești, privite prin această prismă, putem analiza echilibrul macro-urbanistic la nivelul teritoriului nostru național, cel puțin în trei direcții:

1. PROPORȚIA dintre așezările (orașele) mari și cele mici. Pe lângă bine-știuta proporție dintre numărul de orașe versus numărul de sate, ceea ce nu spune însă totul despre proporția dintre populația stabilită în urban și cea din rural, avem mai multe corelații interesante – raportul dintre populația capitalei și a următorului oraș ( la noi= 2,5 milioane față de 0,45 mil.), raportul dintre populația stabilă în orașe de peste 200 000 locuitori și restul populației urbane,etc. După ultimele date, România are cel mai mare număr de oameni trăitori în rural din toată comunitatea europeană = cca 40%.

După părerea mea, analizând și pe alte criterii decât cele birocratic-europene beneficiile și dezavantajele existenței unei proporții mari de locuitori la sate, acest procent este perfect valabil unei gestionări mai subtile a teritoriului național, care cuprinde 30% zonă colinară și 30% zonă montană!

Afirmațiile habarniștilor-urechiști despre necesitatea unui procent de sub 10% populație rurală într-o țară sunt absolut deplasate. Asemenea procente vin dintr-o viziune corporatist-utopică asupra economiei industrializate ca „unic motor” al societății – o  societate amorfă, omogen-amorală, care s-ar dori egal îndepărtată de preceptele creștine, de etnic și naționalism, de tradiție și bună-cuviință!

2.CONCENTRAREA populației – în general, acest aspect este legat de procentul din total populație care este rezident în capitala țării. Pentru majoritatea țărilor sud-est europene, acest procent este foarte mare, indicând disproporții ale sistemului economic și politic moștenite de sute de ani în respectivele țări. Când o treime din totalul oamenilor dintr-o țară se aglomerează într-un singur oraș (capitala), aceasta duce la grave inechități în gestionarea economiei naționale și la creșterea corupției politice; adică, toate marile „învârteli” se petrec numai la „centru” – recunoaștem situații clasice în Grecia (33% din total în Atena), în Serbia (30% în Belgrad) etc.

La noi, ca și în Austria, Cehia, Franța, această proporție e de cca 15%. Dar, din păcate, astăzi în România asistăm la fenomenul de agravare a concentrării populației doar în cele câteva mari orașe ale țării, asta în detrimentul locuitului la sate...

3. OCUPAREA OMOGENĂ a teritoriului – este o problemă strict de strategie națională ! Se dezbate prea puțin acest aspect al gestionării teritoriului național, semn al slabei determinări a conducătorilor României spre o corectă construcție a viitorului neamului ! De zeci de ani lipsesc între consilierii conducătorilor țării marii specialiști urbaniști și demografi, care să fie și respectați și ascultați!

Foarte pe scurt, trebuie spus că o rețea eficientă de localități (urbane, rurale și de exploatare industrială, plus rețeaua de rezervații naturale) se planifică, gestionează și monitorizează prin pârghii ale statului, prin programe tehnocratice timp de decenii.

Pe lângă echilibrul macro-urbanistic, se mai evaluează și echilibrul economic și cultural aferent unei dezvoltări normale, organice a societății – este vorba despre repartiția supravegheată a extracției resurselor epuizabile, a producției industriale, agricole și silvice, plus a rețelei naționale de transporturi. În orice țară cu conducere responsabilă, acest SISTEM DE PLANIFICARE-MONITORIZARE se realizează prin institute de cercetare-proiectare ale ministerelor centrale.

În aceeași arie se înscriu rețelele de centre ale „industriei creative” și ale evenimentelor culturale reprezentative. Acest tip de economie din domeniul informației-culturii s-a dezvoltat firesc în societățile post-industriale ale finalului de secol XX. După 1990, Sibiul nostru, pe lângă o structură industrială meritorie, este fruntaș și în domeniul „industriilor” creative, deși ar mai fi multe de făcut...

Ca o concluzie prudent-optimistă, putem spune că România de azi, cu toate frânele congenitale de care nu scapă ușor, reușește treptat re-echilibrarea marilor disparități moștenite inclusiv din comunism. Astfel că putem avea următoarea listă a unor obiective și evenimente care NU se află/se petrec în capitala țării:

- Cele mai mari întreprinderi de producție avansată (trenuri electrice – Arad și Craiova).

- Cele mai mari întreprinderi de automobile (Pitești și Craiova).

- Cea mai mare întreprinderi producătoare de oțeluri (Galați).

- Cele mai mari întreprinderi de exploatare, prelucrare și transport a gazului natural, petrolului, sării, etc.

- Cea mai mare și creativă universitate (Cluj).

- Cel mai dinamic centru urban de industrie I.T. (Cluj)

- Singurele întreprinderi producătoare de avionică (Brașov și Craiova).

- Cel mai mare festival de film (Cluj).

- Cel mai mare festival literar și de traduceri și cel mai mare centru de inventică (Iași).

- Cel mai mare festival de teatru și artele spectacolului (Sibiu).

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi