Andreea Roseti: ”Și dacă am avea un adăpost de o mie de locuri tot ar fi plin”

Numărul câinilor vagabonzi din Sibiu pare să fi scăzut în ultima vreme. Andreea Roseti, vicepreședintele Animal Life Sibiu, spune că este doar o impresie de moment dată de acțiunile de sterilizare din trecut și că aceste acțiuni ar trebui să se desfășoare constant, altfel ne putem trezi în viitorul apropiat cu haite noi de câini prin oraș. Mai multe detalii pe această temă aflați în rândurile următoare.

Reporter: În ultima săptămână cred că am văzut vreo doi câini mici în Piața Mică, unul galben și unul negru, și vreo patru sau cinci prin cartierele mărginașe. Cam care e situația, mi se pare mie sau chiar a scăzut numărul câinilor fără stăpân?

Andrea Roseti: N-aș spune că sunt mai puțini, aș spune că după câțiva ani de sterilizări, cu eforturi din partea primăriei și din partea noastră, s-au văzut efectele și a scăzut numărul lor. Acum, dat fiind faptul că nu se mai fac sterilizări în fiecare zi de către primărie, din cauza legii din 2013 care interzice sterilizarea și returnarea în teritoriu, numărul câinilor va crește cu siguranță dacă nu se iau măsuri drastice. Ar trebui să se aplice efectiv legea prin care oamenii sunt obligați să-și sterilizeze animalul de companie, dacă nu e pedigree, să și-l cipeze și să-l introducă în baza națională de date. Dacă nu, vom avea iar o mulțime de câini pe străzi.

Rep.: Nu se fac verificări, nu controlează nimeni, de ce nu se respectă legea?

A.R.: Nu se fac controale, pe scurt. Ar trebui, ca la orice altă lege, să se verifice aplicarea ei. Cred că instituțiile nu au încă oameni destui și nu merge nimeni pe teren.

Rep.: Practic ar trebui să bată cineva la poartă și să întrebe de câine sau de pisici.

A.R.: Exact. Ar trebui întrebat dacă e câinele sterilizat, dacă e cipat, vaccinat antirabic măcar…

Rep.: Și dacă omul răspunde: cu drept intri tu la mine-n curte?

A.R.: Aici ar trebui lucrat, găsită o formulă pentru a se face verificări serioase. Noi încercăm să venim în sprijinul populație, să facem campanii de sterilizări, să ajutăm oamenii cu venituri foarte mici care nu-și pot permite, pot apela la noi pentru sterilizări fără probleme. Asta deja se întâmplă de foarte multe ori. Noi facem în fiecare zi sterilizări. Dar la populația Sibiului aproape că nu se simte, suntem o asociație mică și facem tot ce putem.

Rep.: Recent a fost o astfel de campanie. Cu ce rezultate?

A.R.: Gândiți-vă că am sterilizat câteva sute de câini și am prevenit astfel câteva mii de pui. Asta ar trebui să se facă în mod constant, ca să dea rezultate. S-a făcut vreme de câțiva ani din partea primăriei și s-au văzut efectele. De fapt, primăria a aplicat atunci singura metodă care chiar funcționează și ar trebui făcută în continuare.

Rep.: În prezent, câinii fără stăpân din oraș sunt ridicați sau duși undeva?

A.R.: Da, există un serviciu în cadrul primăriei. De principiu ei intervin mai ales la sesizările populației, ridică din teritoriu și-i duc în adăpost. Legea spune că după 14 zile, dacă nu sunt adoptați trebuie eutanasiați. Și asta se întâmplă. Apoi suntem noi, Asociația Animal Life, care ridicăm cât de mult putem, dar și spațiile noastre de cazare sunt limitate, resursele sunt limitate și avem, în medie, cam 10 solicitări pe zi.

Rep.: Câte ridicări faceți pe zi?

A.R.: Depinde, putem ridica o dată un cuib cu opt pui, ca să dau un exemplu, dar ajungem foarte des în situația în care suntem blocați și nu mai avem locuri. Asta trebuie să înțeleagă oamenii că și dacă am avea un adăpost de o mie de locuri tot ar fi plin. Spațiul este o mare problemă. Sunt oameni care ne ajută, adică ei preiau câinii din stradă și noi de ocupăm de mâncare, tratamente, dat spre adopție. Acesta este un mare ajutor. Chiar avem nevoie să lucreze oamenii cu noi. Și în primul rând cel mai simplu ar fi să sterilizeze.

Rep.: Animal Life are în construcție un adăpost. În ce stadiu e el și cum stați cu finanțarea?

A.R.: Cu finanțarea stăm prost întotdeauna, în sensul că avem nevoie de foarte mulți bani. Adăpostul este ridicat, sunt două clădiri ridicate, acoperite, sunt puse geamurile, este făcută canalizarea, avem platformele pentru țarcurile exterioare, o parte din instalația electrică, dar tot mai avem mult de lucru. Este gata undeva la 60 la sută.

Rep.: Deci anul viitor ar trebui să fie finalizat.

A.R.: Noi am sperat că vom reuși anul acesta. La un moment dat chiar primisem niște finanțări de la niște firme din Sibiu și eram optimiști că terminăm anul acesta. Nu s-a putut. Sperăm că anul viitor.

Rep.: Și dacă va fi gata, sibienii adoptă de obicei? Am văzut multe anunțuri pe rețelele de socializare.

A.R.: Rețelele de socializare ne ajută foarte mult la adopții, e foarte simplu că putem posta filmulețe, poze, detalii despre căței, avem foarte mulți oameni care urmăresc pagina de facebook. Ne-am dori mia mulți adoptatori, încă există trendul ca oamenii să-și dorească numai câini de rasă, nefiind neapărat inspirați când fac alegerea asta. Și-i iau pe criterii de frumusețe și pe urmă ajung să aibă probleme cu ei. Iarăși, nu verifică proveniența câinilor și pot veni din crescătorii foarte proaste, cu probleme foarte mari de sănătate și comportament. Noi ne-am bucura foarte mult dacă ar fi mai mulți oameni care să adopte pentru că dacă nu am avea adopțiile internaționale din Germania, prin asociații partenere, nu știu cum ne-am descurca.

Rep.: Dați-mi câteva exemple, câți ați trimis în Germania și cam câte adopții se fac, în medie, în Sibiu?

A.R.: Noi trimitem în străinătate, pe an, undeva între 150 și 200 de câini. Depinde și de cât de bine lucrează asociațiile noastre partenere. Noi nu trimitem în adăposturi să nu știm ce urmează să se întâmple cu ei. Câinii trimiși acolo merg la familii, sunt verificați, pregătiți, plus familiile care adoptă sunt monitorizate mai departe de asociațiile de acolo. Ieri (marți, 4 octombrie n. r.) am trimis 19 căței, vom mai trimite săptămâna viitoare 14, deci e o perioadă bună. Înainte, procentul de adopție era 50 – 50, cam câți trimiteam în străinătate se adoptau și în Sibiu. E greu să fac o medie, sunt luni mai bune, luni mai proaste, depinde și ce câini avem. Dacă sunt corcituri de rasă se dau mai repede, dacă mai drăguți și pufoși iarăși se dau mai repede.

Rep.: Altfel de solicitări din partea sibienilor primiți?

A.R.: Primim de toate soiurile. În afară de câini, vreo sută avem în grijă acum, mai avem vreo 30-40 de pisici. Problema pisicilor este în creștere. Odată ce se reduce numărul câinilor dintr-o anumită zonă crește numărul pisicilor.

Rep.: Care e logica?

A.R.: E un fel de selecție naturală, dacă sunt mulți câini pe stradă nu apucă se înmulțească numărul pisicilor, nu le lasă. Plus că, dacă în cazul câinilor oamenii mai vaccinează și mai sterilizează, la pisici procentul e mult mai mic. Și pisicile fată mult mai des. Și nici nu sunt atât de vizibile precum câinii. Iarăși, ce nu știe toată lumea este că odată ce arunci puii de pisică, cum se practică, din păcate, încă, pisica intră din nou în călduri. Într-un an poate să fete de patru ori fără probleme, deci e o problemă care crește exponențial. Pe lângă asta, am avut măgăruș preluat de noi, solicitare pentru povestea celebră cu calul ajuns lângă Piața Mare, și mai este în creștere numărul solicitărilor pentru animale sălbatice. Noi ne bucurăm că oamenii apelează, dar aș vrea să atrag atenția că sunt animale care nevoie de ajutorul nostru și animale care ar trebui lăsate în pace. De exemplu puii de căprioară găsiți în iarbă, de obicei sunt acolo să-și aștepte mama și nu trebui e atinși, altfel mama îi abandonează. Broaștele țestoase, în afara cazului în care ajung în mijlocul orașului, din nou ar trebui lăsate în treaba lor. Păsările, dacă nu sunt rănite si dacă se descurcă la fel. De multe ori, oamenii din bunăvoință poate fac mai mult rău. Oricum, dacă sunt animale rănite sau în spații unde n-ar trebui să fie, neapărat să ne contacteze de urgență.