Revista „Transilvania”, primul număr publicat sub egida CNM ASTRA. „Adevărul e ceea ce continuă”

Ieri, de la ora 17, la sediul Muzeului ASTRA din Piața Mică, adică în splendida Casă Hermes, am lansat primul număr al revistei Transilvania publicat sub egida Complexului Național Muzeal ASTRA. Au vorbit Ciprian Ștefan (directorul general al CNM ASTRA), Andrei Terian (decanul Facultății de Litere și Arte a ULBS) și Dragoș Varga (redactor de aproape două decenii al Transilvaniei și directorul Departamentului de Studii Romanice al ULBS). Și, firește, și subsemnatul, de asemenea redactor bi-decenal al revistei.

În intervenția lui, Ciprian Ștefan a remarcat modul aproape estetic în care istoria face să se reunească instituțiile-surori: crescute dintr-un trunchi comun originând undeva la jumătatea secolului al XIX-lea, muzeul ASTRA și revista Transilvania  se regăsesc acum geminate în corpul unei instituții comune, construind împreună o narațiune din care ambele instituții au de câștigat – portanța culturală a muzeului și consistența academică a revistei sunt doi vectori care, luați la un loc, vor genera o rezultantă mai remarcabilă decât reprezintă fiecare separat. Din acest punct de vedere, decizia Consiliului Județean de a aduce revista Transilvania în structura de funcționare a CNM ASTRA e salutară – și deschide bune perspective de dezvoltare pentru revistă și pentru muzeu, deopotrivă, inclusiv prin includerea în revistă a unei secțiuni de studii muzeale, aflate încă într-o fază de pionierat în România, a mai spus Ciprian Ștefan.

Andrei Terian a remarcat apoi  excelenta branșare a revistei la mediile academice naționale, observând că în sumarul Transilvaniei se regăsesc numele unor personalități de prim rang de la universități de mare prestigiu din întreaga țară, dar și din străinătate (de la Princeton și Brown University, din Statele Unite, până la cele mai importante universități europene), realizându-se astfel un transfer și o sincronizare în timp real a temelor de interes ale revistei cu temele majore de cercetare din spațiul național și occidental. În plus, a mai spus Andrei Terian, e singurul lunar din România care a reușit să-și mențină acreditarea academică la acest nivel superlativ – indexarea în baza de date SCOPUS făcând, practic, din Transilvania cel mai bine contat lunar academic din țară.

În ce ne privește, Dragoș Varga și cu mine am procedat la câte un bilanț confesiv al celor aproape două decenii de când suntem redactori ai Transilvaniei; din punctul meu de vedere, consider cei opt ani în care Dragoș Varga a condus revista (din 2009 până în 2017) la fel de consistenți și de admirabili ca anii în care Transilvania s-a aflat sub direcția lui Ion Breazu (1941-1945) sau Mircea Tomuș (1972-1989) – în toate aceste trei mandate, programul Transilvaniei a constat în același filo-umanism tenace și aequanim, orientat înspre salvarea valorilor umanului în vremuri tulburi și anti-umane. Nu altul va fi programul ei în perioada următoare – tot ceea ce ține de valorile acestea ale umanului esențial (în special atenția la celălalt, pasiunea moderației, etica memoriei) se vor regăsi mai departe în paginile Transilvaniei.

foto: Louis Guermond

Însă nu aș vrea să transform într-un compte rendu sec și oficial ceea ce a fost mai degrabă un colocviu între prieteni. Intenția mea a fost mai degrabă doar aceea de a spune că revista Transilvania își duce mai departe programul filo-uman – și că joncțiunea cu muzeul ASTRA e, de fapt, o ranforsare decisivă a acestui program. Încă de la începuturile ei din 1868, revista Transilvania a fost – nu explicit, nu cu conștiință teoretică și ideologică explicită, dar practic și ca punere în act, ceea ce e poate chiar mai important – un mediu eficient de coagulare și de conservare a valorilor umanului. În vara toridă a lui 2017, în vremuri încă ostile față de destule dintre valorile umanului și ale umanismului, ea continuă să fie astfel. E o continuitate care ne arată cât de multă dreptate avea Camus atunci când spunea, undeva în Noces, că „adevărul e ceea ce continuă”. Ei bine, revista Transilvania – și, implicit, programul ei filo-uman – continuă.