Pictorul Bogdan Mihai Radu se întoarce acasă. „Sibiul reprezintă prima tinerețe și prima dragoste”

Unul dintre cei mai apreciați artiști ai generației sale, sibianul Bogdan Mihai Radu se întoarce acasă cu mari emoții și cu expoziția unor lucrări importante în cariera sa. Vernisajul va avea loc vineri, 20 iulie, ora 17:00, în Sala de expozitii din incinta Primăriei Municipiului Sibiu (Centrul de Informare Turiști). Expoziția are loc în perioada 20 iulie - 1 august și face parte din proiectul „Orașul Artiștilor”, proiect al Asociației pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu și cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu.

Bogdan Mihai Radu s-a născut la Tălmaciu, în primăvara anului 1979. Tot aici și-a petrecut copilăria și a dat primele semne ale unui artist desăvârșit. Când era încă mic copil, Bogdan a descoperit un film care i-a marcat debutul ca artist încă de la o vârstă fragedă. Personajul principal al peliculei era un hoț care fura picturi prețioase din muzee sau colecții private și le înlocuia cu replici foarte bine realizate, fără ca proprietarii să realizeze schimbul. Același lucru a încercat și micul artist să îl facă. Și nu doar că a încercat, dar a și reușit să recreeze de unul singur tablourile bunicii și ale câtorva rude și să înlocuiască originalele cu propriile creații, fără ca cineva să își dea seama.

Cu toate că tânărul arătase mare potențial, părinții au ales să îl dea la o școală normală. Bogdan însă nu a renunțat la tot ceea ce simțea - trebuia să își exploateze la maxim abilitățile artistice, lucru pe care l-a și făcut într-un târziu. Cu toate acestea, viața a continuat să îi pună piedici. În 2010, artistul a avut nevoie un tratament foarte costisitor, întrucât fusese diagnosticat cu o boală foarte rară care l-a paralizat practic la pat. Totuși, acest episod, în loc să îi fure bucuria de a trăi, i-a oferit o altă perspectivă asupra creațiilor sale - a ajuns să îi placă să picteze flori, pentru că doar asta vedea de pe patul de spital.

Acum Bogdan Mihai Radu este unul dintre cei mai apreciați artiști ai generației sale. Un învingător atât pe plan profesional cât și personal, artistul se întoarce în orașul sufletului său, Sibiul, cu o expoziție de excepție.

Ce te-a determinat să devii artist?

Probabil că voi spune ceea ce au spus mereu artiștii, dar asta este: nu cred că ceva m-a determinat, ci cred că așa m-am născut. De fapt, ca să fiu mai clar, m-am născut cu un talent – cel puțin așa mi s-a spus de mic, apoi am reușit să confirm și mi s-a confirmat de către alții (publicul meu) – pe care l-am pus la muncă. Și am devenit artist pentru că e ceva în mine (foarte greu de spus în cuvinte ce anume – în general oamenii le numesc „trăiri”) care mă face să iau pensula în mână pentru a exprima acel ceva. Desigur, e încă un clișeu pe care-l auzim de la orice artist – vechi sau nou, mare sau mic – anume că trebuie să scoatem din noi arta noastră. Deci, da, nu sunt diferit, sunt un artist ca toți ceilalți.

Înțeleg că ai crescut la Sibiu. Acum expui aici. Ai emoții? Ai mai expus la Sibiu până acum?

Chiar dacă am copilărit la Tălmaciu – pe care-l consider „acasă” – Sibiul este, poate, casa mea de artist și prima mea casă de persoană adultă; aici am venit de la 14 ani, aici am făcut liceul, m-am format ca artist și ca om. Ca să fiu mai corect: Sibiul este primul „acasă” al artistului Bogdan Mihai Radu. Și mă emoționează sincer să mă gândesc acum, cu ocazia acestui scurt interviu și a vernisajului ce va veni curând, că acest oraș a fost primul în care am expus vreodată, dar este și primul în care voi expune după afirmarea mea pe plan internațional, după succesele de la Oxford și Tokyo. O fac cu mare bucurie, cu mândrie și, trebuie s-o recunosc, cu un amestec de nostalgie și melancolie; Sibiul înseamnă, pentru mine, prima tinerețe – după care cred că orice om este nostalgic – și, totodată, prima dragoste, primii pași ca artist. Așa că e ușor de înțeles că sunt, oarecum, copleșit de un mix de sentimente puternice, de emoții reale.

Cum te-a ajutat câștigarea concursului Oxford Art Fair?

A fost pur și simplu o trambulină. Și cred că va rămâne piatra de cotitură în existența mea artistică, dar nu numai. Practic, premiul de la Oxford m-a „catapultat” automat la Tokyo (diploma de „cel mai bun artist al ediției 2018” a venit la pachet cu standul pe care l-am primit în Japonia) și, înainte să ajung acolo (evenimentele au avut loc la trei luni distanță) am intrat în vizorul unui public și mai larg – de data aceasta internațional. Dar cel mai important aspect este că am devenit realmente interesant ca artist pentru colecționari din Marea Britanie și Japonia, dar aceste două piețe sunt doar începutul unei cariere pe care, desigur, mi-am dorit-o mult.

Ce alte expoziții ai mai avut? Pe unde te-a plimbat arta ta?

Pot spune cu mândrie că am în CV-ul meu de artist câteva zeci de expoziții personale și de grup, în România și peste hotare. Oricine le poate vedea pe site-ul meu. Dar, ca să răspund punctual la întrebare: am fost norocos ca arta mea să mă poarte pe mai multe meridiane europene, de la Marea Neagră (Balcic, Bulgaria) la Oceanul Atlantic (Franța) și până la Marea Mediterană (Malaga).

Cu ce te vei prezenta la Orașul Artistilor?

Aduc spre vizionare trei lucrări din cea mai recentă serie de autor – searching („căutare” în limba engleză), respectiv trei pânze de mari dimensiuni (1,5 x 2 m), dintre care una a fost expusă la Oxford Art Fair în februarie 2018, deci este una dintre lucrările care mi-au adus succesul pe care îl împărtășesc acum cu publicul meu drag de pe malurile Cibinului.