Am mâncat la Ana Hotel. Și n-a fost rău deloc

Mă pornesc cu avânt joi pe la 1 spre un prânz la care visam de câteva zile, de când am văzut șnițelul acela gigant pe bannerul de pe restaurantul Neppendorf. Am zis, clar, acolo mă duc să mânânc. Cu avânt muncitoresc dau să intru în restaurant, când colo, închis. Înăuntru, toate claie peste grămadă, deasupra, o poză cu un șnițel care arăta dumnezeiește. Înghit în sec și încep să mă uit în jur, poate-poate găsesc ceva la îndemână. Aveam de ales între Capa și hotelul Ana, iar cum la Capa am mai fost, am zis să încerc și restaurantul singurului Airport Hotel din oraș.

Ultima dată când am fost la Hotel Ana, regele Cioabă trăia, aia a și fost ocazia cu care am ajuns pe acolo, la un eveniment din cadrul Zilelor Internaționale ale Romilor. Țin minte că mâncarea nu mi-a plăcut, dar nu sunt sigur că era făcută acolo, așa că am apelat la varianta clasică, m-am așezat la o masă pe terasă și am luat un meniu la frunzărit. La ora prânzului pe terasă erau vreo trei-patru mese ocupate, mai era și o masă în interior la care mânca o familie. Lângă mine, un cuplu de sârbi se luptau cu doi burgeri, probabil convinși de reclamele de pe mese care îl prezentau drept cel mai bun burger din oraș. Nu zic ca nu-i așa, că nu l-am gustat, poate la un moment dat, dar așa, la ochiometru, dacă aș căuta cel mai bun burger din oraș probabil restaurantul unui hotel ar fi una dintre ultimele variante.

Cum supele nu mi-au tras cu ochiul m-am decis pe un pui umplut cu ardei și brânză cu sos de usturoi, asortat cu cartofi cu rozmarin și salată de roșii cu brânză, iar pentru desert m-am încumetat la o plăcintă cu mere. Meniul nu e ceva memorabil, n-o să găsești ceva preparate care să îți rămână întipărite pe retina culinară, dar găsești de toate. Iar specialitățile chef-ului nu sună rău: piept de pui cu ciuperci și cartofi natur la cuptor, mușchiulet Facon du Chef cu orez sârbesc, sau pieptul de pui săsesc însoțit de spaghete cu unt. Deobicei după recomandările chef-ului îmi fac prima impresie despre un restaurant. Am așteptat nițeluș după primul fel, până a venit am topit paharul de vin roșu cu care vroiam să asortez puiul. Un vin nu foarte strălucit și servit prea rece, mai bun pentru răcorit decât pentru savurat. Puiul arată foarte bine, cu o crustă crocantă și umplutură generoasă. Prima îmbucătură, sincer, m-a surprins. Nu mă așteptam ca sosul de usturoi să aibă atât de mult usturoi. Ca și cum am mușcat dintr-un cățel crud. Pe mine nu m-a deranjat deloc, sunt mare fan, dar dacă vă așteptați la o aromă fină și delicată de usturoi într-un sos, o să vă cam dea la temelie. Pe de altă parte m-a scăpat de grija gumei de mestecat care să ascundă mirosul de vin. L-am spălat din usturoi. Rar am terminat prin restaurante în ultima perioadă totul din farfurie, de data asta am topit tot. Nici porția nu era extrem de generoasă dar, per total, a fost foarte gustoasă.

Tarta cu mere deși nu anunța foarte multe la prima vedere, părea cam uscată, a fost și ea bună. Aluatul, în special, avea ceva deosebit. Am mâncat tot.

48 de lei a costat mâncarea și încă 12 paharul de vin și o cola. Una peste alta, am fost mulțumit, sincer, mă așteptam la ceva mai rău de la un hotel care nu prea are vad de restaurant. Poate încercăm și hamburgerul ăla cândva.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.