Un brad reinterpretat. O viață reinterpretată

Nu-mi place bradul din Piața Mare. Deloc. Mi se pare sărac, lipsit de gust, ciufulit. Am gustat din plin glumele care au circulat pe internet legat de el. E ca un pămătuf de praf. Piața Mare are acum paratrăsnet. Arată ca un cartof lungit pe băț. Am râs. M-a distrat și comentariul Primăriei Vâlcea. Am fost dezamăgit când l-a retras, rapid, parcă autoflagelându-se într-un gest de minimă decență după ce a făcut de rușine orașul fanion al Transilvaniei. Am savurat comentariile de pe Facebook, în care olteni get-beget, veniți în Sibiu, apărau cu orice preț simbolul reinterpretat al Crăciunului. Apărau Sibiul și emblema lui: Târgul de Crăciun. Doar că-și apărau mai mult statusul. Mutația. Noua viață. Reinterpretată și ea. Mă așteptam să apară de undeva din neant un mesaj al Bisericii, care să ne spună că cetina nu poate fi înlocuită cu plastic și metal. Să ne zică de faptul că bradul nu moare. Se transformă. Se sacrifică pentru ochii noștri. Că e un mesaj al dumnezeirii.

Am așteptat ca Primăria Sibiu să-și recunoască greșeala. Mă gândeam că va tăia rapid un brad de pe undeva din pădurile din jur. Așa, să savurez și eu victoria celor care vor sărbătorile de altădată. În ălea în care se tăiau brazi, cozonaci, porci și tot ce se putea. Acolo, în timpurile în care nu exista decât o alimentară. Goală. Și o biserică. Plină. Acolo unde vinul se găsea doar în beci, iar zacusca era absolut imposibil de conceput s-o cumperi dintr-un magazin. Atunci când eram copii și iarna mirosea a scorțișoară. Când era ger și zăpadă afară, iar caloriferele erau toate pline ochi cu haine ude. Și puțina căldură ce zăcea în tuburile de fontă se risipea aiurea. Atunci când toți aveam bunici și singurul lor rost pe lume era să-și facă nepoții fericiți.

Vremuri apuse.

Zacusca e la raionul conserve și are gust de plastic îmbâcsit. Se găsește și tobă și ulei. Afară sunt 18 grade, deși e iarnă. Mirosul sărbătorilor vine dintr-un dispozitiv pe baterii, ce poate fi reglat la 10 minute, 15 sau 30. Vinul fiert costă 10 lei paharul și e acru. Copiii nu mai cred în Moș Crăciun, iar orașul abundă cu de toate. Totul e feeric. Sclipește și întunericul. Și mizeria. Oamenii aleargă dintr-un capăt în altul înnebuniți să trăiască și ultima secundă.

”Tatăl nostru”, rugăciunea pe care o știu până și ateii și agnosticii, am citit că se reinterpretează și ea la propunerea Bisericii Catolice. "Nu ne duce pe noi în ispită", va deveni "nu ne lăsa să cădem în ispită". În Franța s-a schimbat de vreo doi ani, acum se schimbă și-n Italia. Fiecare țară face cum vrea, sună sfatul înalților prelați catolici. Tot ce pare veșnic se modifică. Nimic nu e pururi.

Am vrut să schimbe bradul, pentru mine. Să-l aducă pe cel cu care eram obișnuit. Să văd în el ceva ce a trecut demult și nu se mai întoarce niciodată. Ultimul strop de normalitate într-o lume care se reinterpretează obositor de repede.

Voiam un brad adevărat într-un Crăciun din plastic scos cu totul la vânzare. La super ofertă.

Am vrut un brad adevărat, verde de la Moș Crăciun. Atât.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro