Restaurantul Akropolis. ”Frații” greci în ale regiunii gastronomice

Sunt cam zece ani de când Akropolisul promite sibienilor câte o masă pe gustul grecilor. Restaurantul l-am vizitat încă din vremea în care locul era ascuns după un cot al străzii Abatorului, dar și mai apoi, când Akropolisul s-a tras mai înspre centrul orașului, la poalele Pasajului Scărilor.

Și dacă anul acesta tot e frăție între Sibiu și Egeea de Sud pe titlul de regiune gastronomică europeană, am redeschis ușa restaurantului cu pricina la trei ani de la ultima vizită. Înăuntru, cam la fel. Adică aceleași decoruri din ghips pe pereți, același separeu cu pereții pictați cu un decor tipic Greciei de la malul mării, aceeași muzică grecească în boxe. Poate un pic cam răcoare înăuntru, dar eram singurii clienți când am intrat pentru o cină mai timpurie. Meniul e deschis de, evident, specialitățile grecești. Cu feta, cu boabele acelea gigantice de fasole, cu gyros, cu tzatzki. În paginile ce urmează, însă, apar și influențele locului: untură de porc cu pită de casă drept gustare, ciorbă de burtă. După care în meniu se revarsă un amalgam: de la coaste de porc picante, la T-bone de vită, șnițel vienez, câteva feluri de pizza și paste. Prețuri de zonă centrală a orașului, adică peste medie.

Am început cu o gustare, curioși de modul în care preparatele românești și-au făcut locul în meniul singurului restaurant grecesc din Sibiu. Și am ales o pastă de jumări cu pâine de casă. Cu o ușoară tentă amăruie, pasta întinsă pe pâinea de casă a fost foarte bună. Cum mi-era și foame, modul în care m-am năpustit asupra pastei cred că a impresionat-o pe tânăra ospătăriță (aflată la început, ne spunea politicos ”bună seara” de câte ori venea la masă), care a revenit la scurt timp cu un coș imens de pâine de casă.

Pastă de jumări, restaurant Akropolis

La felul principal, am cerut, mai întâi, o porție de dovlecel prăjit cu tzatziki. Potrivită ca dimensiune, porția a fost exact ce trebuie. Cu un tzatziki plin de prospețime și felii de dovlecel atent prăjite, astfel încât să nu simți baia de ulei în care s-au scăldat cu câteva clipe mai întâi.

Dovlecei cu tzatziki

Totodată, la masă am mai cerut un platou Akropolis (foto principală), în care – din descrierea din meniu – aveam să regăsesc mai toate cărnurile grecilor: cotlet de berbecuț, cotlet de porc, gyros, mușchiuleț de porc, însoțite de cartofi prăjiți, kritharaki (un fel de paste din orez) și o salată de crudități. În meniu sunt semnalate platourile pentru mai multe persoane, de aceea am rămas surprins de dimensiunea celui adus mie. În mod clar, nu aveam cum să înghit de unul singurul platoul imens cu cele patru feluri de carne, dublat de un bol imens de diferite verdețuri. Cel mai dor îmi era după berbecuț, ăla clătit cu un vin la carafă pe o terasă austeră, tipică ”leagănului democrației”. L-am regăsit în două bucăți, bine pregătit (nu chiar identic cu cel al grecilor, dar acolo bate în mod clar). Gyrosul, la fel de uscat ca cel al grecilor, deci iarăși nimic de comentat. Despre celelalte bucăți de carne nu pot decât a duce aprecieri, dar – totuși – nu era chiar ”rocket science” acolo. De salată nu m-am atins decât ca să o răscolesc – în luna martie, la Sibiu, n-ai de unde să faci o salată cu roșii care să și aibă gust. Cărnurile din fața mea le-am mai ”stins” cu tzatzikiul rămas de la dovlecei.

Salata care a însoțit platoul Akropolis

Desert n-am mai cerut. Nimic specific grecesc n-am găsit acolo.

La final ni s-au cerut 97 de lei pentru cina grecească: 60 de lei pentru platoul cu tot felul de cărnuri, 18 lei pentru dovleceii prăjiți cu tzatziki, zece lei pentru pasta de jumări și alți nouă lei pentru sticla de trei sferturi cu apă plată.

Ad calendas graecas

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.