Nicolae Ghika-Budești

Născut la data de 22 decembrie 1869, la Iași, Nicolae Ghika-Budești este fiul lui Eugen N. Ghika-Budeşti, pictor, şi al Elenei B. Cantacuzino, din ramura Cantacuzinilor-Măgureni. Unul din cei doi fii ai săi, Ion, îi urmează pașii, devenind arhitect și profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Nu sunt însă singurii arhitecți din familie. Nicolae, prin mama sa, este văr cu arhitectul G.M. Cantacuzino.

Nicolae Ghika-Budești a cercetat monumentele istorice și vechea artă românească, având și o bogată activitate publicistică, care cuprinde valoroase studii și cercetări ale monumentelor din Moldova și Țara Românească. Este unul dintre pionierii cercetării sistematice a istoriei arhitecturii românești, fiind autorul operei monumentale ”Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia”, publicată în patru volume în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, în perioada 1927-1936.

Educația și-a făcut-o în Elveția, Franța și România. Școala a făcut-o la Lausanne, gimnaziul la Paris, pentru ca mai apoi să vină acasă, la Iași, unde a făcut liceul, urmând apoi Școala de Poduri și Șosele din București pe care a absolvit-o cu diplomă de inginer,  și ultimul pas în formarea sa făcându-l înapoi în Paris, la Ecole de Beaux-Arts, unde a primit titlul de arhitect, în anul 1901. 

Promotor al stilului neo-românesc, Nicolae Ghika-Budești a fost autorul mai multor proiecte arhitecturale, printre care: biserica Cuțitul de Argint și Biserica greco-catolică, ambele din București, Casele Ghika-Budești și ale generalului Radu Rosetti, tot din capitală, Conacul Știrbei din Dărmănești, județul Bacău, Muzeul de Artă Națională, azi Muzeul Țăranul Român, din București sau, în județul său natal, biserica ”Sf. Nicolae” – Copou și Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mircești.

Personalitate marcantă a complexului domeniu al cercetării și restaurării monumentelor istorice, a fost membru al Comisiunii Monumentelor Istorice și arhitect-șef al Serviciului Tehnic al acesteia, timp de aproape patru decenii – în perioada 1906-1943 – jucând un rol important în desfășurarea activității de conservare și restaurare a monumentelor istorice pe baze științifice. Printre monumentele restaurate de Nicolae Ghika-Budești se numără: biserica ”Sf. Gheorghe” – Biserica Albă din Baia, ansamblul mănăstirii Hurezi, Biserica Domnească din Târgoviște, biserica ”Sf. Gheorghe” din Botoșani, ansamblul mănăstirii Cozia.

Nicolae Ghika-Budești a murit în 16 decembrie 1943, la București.

Mai multe informații despre Nicolae Ghika-Budești și despre proiectul cultural IDentitate: arhitecți pentru Cartierul Arhitecților găsiți pe www.identitate-archi.ro

Text de Cristina Bălău

Documentat de arh. Anca Filip și arh.-urb. Maria Găvozdea

Surse biografice:

Arh. Anca FILIP, coordonator proiect cultural Restauratori români: Arhitectul Nicolae Ghika-Budești (1869-1943), beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul „Timbrul Arhitecturii” în anul 2019 https://ghika-budesti.ro/  , https://www.restauratoriromâni.ro/

Biserica greco-catolica ”Sf. Vasile cel Mare”, Bucuresti 1908-1912

Casele Ghika-Budesti, Bucuresti 1909

Mausoleul lui Vasile Alecsandri, Mircesti, jud. Iasi 1928

Muzeul de Arta Nationala – azi Muzeul Taranului Român, Bucuresti 1912-1938