Un sibian consumă, în medie, peste o sută de litri de apă pe zi. O mică parte din ea vine din izvoarele de la Păltiniș

Dacă în anul 1895, un sibian consuma zilnic 37 de litri de apă, 13 ani mai târziu, în anul 1908, consumul de apă aproape se dublase și un sibian consuma, în medie, 80 de litri de apă pe zi. Pentru comparație, un sibian consumă în zilele noastre peste 100 de litri de apă pe zi, arată cele mai recente date ale Apă Canal Sibiu SA. Asta după ce consumul de apa per capita a scăzut mult în ultimii 10-15 ani, în principal datorită contorizării. Spre exemplu, în anul 1989 consumul era de peste 200 litri/om pe zi, însă contorizarea a determinat abonații să-și drămuiască mai bine consumul și costurile. 

După cum puteți vedea, în urmă cu 127 de ani consumul de apă al Sibiului creștea de la un an la altul, lucru care i-a făcut pe înaintașii noștri să caute în trecut o nouă sursă de alimentare cu apă. Inițial, apa ajungea în orașul nostru de pe Valea Ștezii, însă punerea în funcție a uzinei de aici nu elimina toate problemele care apăreau în alimentarea cu apă a orașului Sibiu. În continuare, apa care ajungea la sibieni era tulbure, iar reprezentanții orașului au căutat soluții prin care să înlăture toate aceste probleme care aparent nu aveau nicio cauză externă.

„Printre ele a fost și acela al așternerii unui strat de argilă peste terenul unde se aflau puțurile colectoare pentru a nu permite apei din ploi infiltrarea cu repeziciune în pânza freatică. A urmat varianta unui strat de pietriș și chiar a construcției unui baraj pe Șteaza. Ele au fost făcute, la 1907, de inginerul șef al orașului, Ludwing Lattenberg, care, în același an, a realizat și Foraje în Lunca Cibinului, în căutarea de noi surse de apă”, se arată în cartea „Monografia alimentării cu apă a Sibiului – 120 de ani de existență a serviciului”, de Mircea Niculescu  și Thomas Roth.

Toate aceste inițiative au fost descurajatoare, astfel că în anul 1907 a venit la Sibiu inginerul Ulrich Huber din Reichenberg care trebuia să rezolve următoarele probleme referitoare la apa sibienilor: igiena uzinelor și rețelelor de apă, posibilitatea de a instala un filtru în Lunca Ștezii și găsirea unor surse noi de apă.

O nouă sursă de apă: apa din Păltiniș

După mai multe studii pe care le-a făcut în lunile august și septembrie, inginerul a descoperit faptul că se neglijase o sursă de apă foarte importantă, de o calitate excepțională, aproape de oraș: apa de izvor din Păltiniș. În urma cercetărilor, acesta a ajuns la concluzia că izvoarele din Șanta ar putea aduce Sibiului apă cu un debit de 30 l/secundă, la fel ca cele din zona Degneasa. Prin amenajări supraterane și subterane apa va putea fi adusă până în Lunca Ștezii printr-o conductă de 15 kilometri lungime.

După doi ani, dl. Huber a propus un proiect de captare a apei din Păltiniș. Conform acestuia, apa urma să fie adusă mai întâi din Șanta, iar apoi din izvoarele din Degneasa, Cotorești și Surdu, cu un debit de 70 l/secundă.

Diferența de înălțimi dintre izvoare (cel mai înalt la cota 1.640 pe Oncești) și Uzina din Lunca Ștezii (cota 505) a dus la proiectarea mai multor puțuri ce aveau ca element de bază un cilindru din fontă cu fund demontabil ce putea fi înlocuit în caz de uzură avansată. Conducta de transport a fost realizată în Germania, la turnătoriile Manessmann, având diametre de 175 și 225 milimetri.

În 1909, sibienii au băut apă din Păltiniș

După ce au fost executate lucrările necesare, la 1 ianuarie 1909, a fost pusă în funcțiune noua sursă de apă, Sibiul fiind alimentat cu apă de izvor din Șanta. Pe parcursul următorilor aproape 20 de ani s-a reușit și captarea izvoarelor din Degneasa și Cotorești. A durat atât de mult din cauza situației juridice a terenurilor pe care se aflau toate izvoarele, dar și din cauza diminuării debitelor râurilor ce se alimentau în această zonă.

„Captarea izvoarelor s-a făcut în două moduri. Dacă terenul este alcătuit din materiale precum piatră, argilă și pământ, apa este captată cu țevi de bazalt găurite. Țeava este îmbrăcată în piatră fărâmată și de jur împrejurul pietrei se toarnă nisip spălat, pentru a împiedica pătrunderea în țeavă a oricăror corpuri străin. Întreaga suprafață captată a fost acoperită cu un strat impermeabil de lut, apa de ploaie fiind condusă lateral. În cazul izvoarelor de stâncă, s-a realizat o gură de beton care înconjoară izvorul și care a fost legată de conductă”, se arată în cartea „Apa Sibiului” de Thomas Roth, Eugen Solomon și Camelia Cristea.

Tot pentru captarea apei din Păltiniș este amintită o înțelegere pe care orașul a făcut-o cu comuna Cristian, căreia i-a plătit suma de 60.000 de coroane plus jumătate din venitul pe apă vândută pentru cantități mai mari de 60 l/secundă captate de pe terenurile Cotorești și Surdu de pe proprietatea comunei.

În anul 1895, consumul zilnic pe cap de locuitor era  de 37 de litri, iar în anul 1908 a crescut la 80 de litri. În privința fluctuației consumului de apă, existau  două elemente care îi influențau dinamica: creșterea populației și condițiile economice.

Cele mai recente date ale companiei Apă Canal Sibiu arată că în anul 2020 consumul de apă a ajuns la 107 litri pe zi pentru fiecare sibian în parte. La nivel de județ, acolo unde operează Apă Canal Sibiu, consumul scade puțin, la 103 litri per capita. Important de menționat că în zilele noastre mai ajunge apa din Păltiniș în Sibiu, chiar daca intr-o cantitate mica in raport cu totalul consumului, însă aducand prospetimea muntelui în apa ce ajunge în casele noastre.

Sursă foto: depositphotos.com

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).