Vineri,
03.02.2023
Partial Noros
Acum
1°C

REPORTAJ Am ajuns cu Crucea Roșie la granița de nord cu Ucraina: Cel mai greu de privit sunt copiii

REPORTAJ Am ajuns cu Crucea Roșie la granița de nord cu Ucraina: Cel mai greu de privit sunt copiii

Aflu că un grup format din șapte voluntari Crucea Roșie pleacă spre granița de nord cu Ucraina, în Sighetul Marmației pentru fi alături de colegii din Maramureș. Este primul grup. O dată întors, vor pleca din Sibiu alți voluntari.

Nu stau pe gânduri și o sun pe Raluca Morar, directorul organizației. „Nana”, îi spun, ”vreau să merg și eu cu voluntarii. Vreau să ajut și să-mi fac și meseria de jurnalist”. Raluca a fost de acord și, de două zile, sunt voluntar Crucea Roșie și singurul jurnalist din Sibiu ajuns la una dintre granițele cu țara vecină, măcinată de război.

Citește și „Primii refugiați au ajuns la noi în oraș. Sibian aflat la Vama Siret: „Statul nu a făcut nimic pentru ei”

Am plecat din Sibiu la 4 dimineața alături de șapte inimoși voluntari: Călin Andrei (23 de ani), Violeta Carmen Gîndilă (57 de ani), Cristina Iulia David (20 de ani), Iuliana Loredana Boar (20 de ani), Ovidiu Nicolae Bălăcescu (19 de ani), Ovidiu Ioan Prodea (30 ani), George Liviu Nicolae (18 ani), el fiind mezinul grupului. Șofer, de asemenea voluntar, a fost Bogdan Pătru, învățător la școala „Charlotte Dietrich” din Sibiu. Am ajuns la graniță în jurul orei 10.00 și s-au primit primele indicații. Acolo sunt și colegii de la Crucea Roșie din Cluj, alături de cei din Maramureș.

Ceea ce se întâmplă în Ucraina nu merită romanțat, iar metaforele nu au ce căuta în descrierea tragediei prin care trec oamenii care vin din Ucraina. Refugiații trec toată ziua granița, fie cu mașina, fie pe jos. Familii întregi, cu copii.

În albastru Bogdan, șoferul care a condus, voluntar, până în Sighet

Durerea lor este tăcută, dar extrem de prezentă. Cel mai greu de privit sunt copiii, unii dintre ei foarte mici, alții așa cum sunt cei de între trei și șase ani în universul cărora nu există răzbioul sau mortea și cei mai mari, cu tristețe întipărită pe chip și cu durerea în ochi.

Polițiștii de frontieră aflați la Punctul de Trecere al Frontierei de Stat spun că până la ora 19.00 peste 1.200 de refugiați au trecut granita și nu este nici pe departe cea mai plină zi. Cei care vin cu mașinile sunt îndrumați spre oraș, iar cei care vin pe jos sunt întâmpinați de voluntari care le cunosc limba și care-i îndrumă spre un cort special unde sunt înregistrați. Aceștia sunt oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor. Oamenii care au plecat de acasă doar cu o valiză în care au strâns strictul necesar.

Familie de regugiați care intră în România

Zece ore de muncă continuă

Și la vama din Sighetul Marmației România răspunde cu sufletul. Sunt prezente acolo zeci de organizații, asociații caritabile, preoți sau oameni simpli. Toți sunt pregătiți să-i ajute pe vecinii din Ucraina cu mâncare, medicamente, lucruri necesare copiilor, cazare, fructe, ceai cald, cafea. Aici umanitatea și atașamentul au o limbă universală, iar voluntariatul este la un alt nivel.

Voluntari Crucea Rosie

Cei șapte voluntari Crucea Roșie Sibiu au avut astăzi zece ore de muncă cu puține și scurte pauze. Peste 1.000 de pachete sunt făcute pentru a-i ajuta pe cei de la UNICEF, refugiații sunt îndrumați și consiliați. Oricine vine la cort este ajutat în orice problemă. La ora 20.00 echipa s-a împărțit în jumătate. O parte merg să se odihnească pentru câteva ore, pentru a-i putea schimba și pe colegii rămași.

Cel mai mare grup de refugiați a avut 60 de persoane

Cerul închis al primelor zile din martie este în asentimentul evenimentelor. Atmosfera este stresantă pentru toată lumea. Voluntarii sunt obosiți, dar în picioare. Unii dintre ei n-au mai dormit de zeci de ore. „Am ațipit în jur de oră, în mașină”, îl aud pe unul dintre ei. Oamenii din presă par epuizați. Unii dintre ei sunt încă din prima zi a săptămânii la graniță. Au un loc special din care filmează, fotografiază sau transmit live. Polițiști, pompieri, jandarmi, vameși, toți sunt pregătiți să nu doarmă.

Un eveniment agită spiritele în Punctul de Trecere al Frontierei de Stat pentru minute bune. Un tânăr ucrainean este împușcat la aproximativ 30 de kilometri de graniță și adus de prieteni în România. Este rănit la mână și la picior. SMURD-ul îl preia imedit. Războiul e al naibii de aproape de noi. Granița este trecută doar de tineri, femei și copii.

Mulți dintre cei care vin în România sunt speriați, dezorientați și obosiți, iar multe dintre povești, cutremurătoare. Copiii mici plâng, mamele și-au lăsat soții într-o țară distrusă de război și au plecat fără țintă, iar studenții fug din facultăți. Cel mai mare grup care a trecut granița astăzi este unul format de 60 de studenți, de loc din Turkmenistan.

Au plecat din Kiev cu trenul și au ajuns la granița cu România. Au fost preluați de jandarmi care i-au cazat, având camere puse la dispoziție de autoritățile din Sighet. Sâmbăta pleacă la București și de acolo vor să ajungă în Turcia.

În fața cortului oprește o mașină în care sunt două femei. Ochii uneia dintre ele, cea care conduce, s-au umplut de lacrimi în momentul în care un voluntar i-a oferit mâncare caldă. Scot telefonul din buzunar să-i fac o poză, dar durerea ei trece dincolo de ecran și nu pot. Cobor telefonul și în loc să fac poza vreau să urlu.

Refugiati Sighetul Marmatiei

Refugiați care vorbesc cu apropiați pe telefon. Încă nu știu unde vor sta

Mulțumesc!

După ora 20.00 ziua se încheie pentru mine, Călin, Violeta și Cristina. Am fost și voluntar și jurnalist. George, Iuliana și cei doi Ovidiu rămân peste noapte la cortul Crucii Roșii. Dimineață, la ora 6.00, îi schimbăm. Vin ei să doarmă. Suntem cazați la o mănăstire aflată chiar în orașul Sighetul Marmației. Aici sunt și mulți refugiați.

La masă am întâlnit-o pe Ola, o tânără din Ucraina. Ne-a spus cât este de impresionată de modul cald în care românii îi primesc. Vorbește cu prietenii ei și spune că nu în toate țările în care fug compatrioții sunt la fel. Ochii îi sunt triști. Te uiți în ei și ce-i poți spune: că va fi bine? Că se va termina totul? Că trebuie să fie puternici? Ce le poți spune? Eu n-am știut ce să-i spun, dar când ne-am despărțit Ola a zâmbit și a spus „Mulțumesc”.

Ovidiu se joacă cu un câine, obișnuit al vămii

vama sighet

Toată lumea este pregătită să-i ajute

Tarabe cu mancare, ceai, cafea, pentru refugiați și voluntari, totul gratuit

Cortul unde se înregistrează toată lumea (și refugiați și voluntari)

Masă pregătită la mănăstire

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus