Mai merită să mergi la pescuit pe Lacul lui Binder? ”Vrem o țară ca afară”

Campaigners (ENFPs) are true free spirits – outgoing, openhearted, and open-minded. With their lively, upbeat approach to life, they stand out in any crowd. But even though they can be the life of the party, Campaigners don’t just care about having a good time. These personality types run deep – as does their longing for meaningful, emotional connections with other people.....

Dacă tot vrem o țară că afară atunci în ceea ce privește reținutul capturilor lucrurile stau puțin diferit, bunăoară în Germania nu există catch and release ! De fapt dacă peștele are dimensiunea limită ești obligat să îl reții chiar dacă ai fi sperat la ceva mai mare sau altă specie, este un număr maxim de capturi pe zi și pescuitul trebuie imediat întrerupt în momentul în care l-ai atins chiar dacă la anumite specii pe anumite lacuri nu este limită maximă. Dacă e vorba în general de trei bucăți, nu contează greutatea, pot fi trei crapi de 10 kg deci e lesne de înțeles de ce ai prefera să eliberezi unul de 750 de grame. Însă cum spuneam, catch and release nu există ! Peștii sunt in general împărțiți în trei grupe după care în primele două sunt limitări de genul doi din prima grupă sau trei din a doua, restul, a treia nu au limită, între ei în Germania este somnul pentru că încearcă să scape de el, carasul, roșioara bibanul samd. Limitări sunt de exemplu la crap, știucă, păstrăv, lostriță și încă cate specii, restul, dacă te mulțumești cu ei și reușești să-i eviți pe ceilalți, nu ai limită nici la număr, nici la cantitate. Sunt, ce-i drept, specii de pește care sunt local protejați - lostriță sau morunul spre exemplu - ăștia trebuie eliberați obligatoriu în cazul ăsta, însă asta e specificat clar pentru fiecare locație de pescuit in parte, când îți plătești ziua de pescuit primești automat imprimat regulamentul unde este specificat clar ce, cât și cum este permis, diferă de la o locație la alta, însă catch and release in sens strict nu există ! Locuiesc acolo de ceva ani și am permis obținut în urma unui curs și a unui examen cu 60 de întrebări, cinci categorii a câte 12 (pești, legislație, ecologie etc.) Din care trebuie să întrunești un minim de răspunsuri corecte per total respectiv per fiecare categorie in parte. Cam asta e dragilor, mulți vorbim despre "o țară că afară" fără să avem habar cum e afară ci doar cum ne închipuim noi că ar fi ! In plus, noi vrem asta însă nu ne-am pus întrebarea ce înseamnă asta. Bunăoară în Germania este strict interzis să instalezi un cort in afara locurilor special destinate care sunt aproape inexistente și pentru care trebuie să plătești anticipat la primăria din zona de care aparține. In campinguri este nejustificat de scump și de la 10 seara e oră de liniște, nu există chitări sau focuri de tabără, de fapt nici grătar direct pe pământ, asta este de asemenea strict interzis. Ar mai fi multe de scris însă mă opresc aici, concluzia mea e că ar trebui să avem grijă ce ne dorim până nu este prea târziu. Sunt păduri (exemplu concret) în care nu ai voie să intri pentru că e habitatul nu știu cărei specii de broască ! Bine, bine, broască, dar omul unde e în ecuația asta ? Undeva mult sub, sunt tot felul de indivizi, militanți ecologiști, care din plictiseală își fac un scop din a proteja tot ce mișcă însă pentru om nu mai militează acolo, de mult nimeni. Și că să fie clar, la noi nu a militat nimeni pentru nimic așa că avem supra-numerar populațiile de urs, intacte cele de capră neagră, cerb, râs ... La ei asta, cu toată ecologia lor este o poveste frumoasă, nu cei care merg cu cortul le periclitează (eventual invers) ci defrișările excesive, sistematizarea la sânge a teritoriului și proprietatea extinsă până în vârful muntelui, nu am auzit de urs atacat de turiști cu corturi însă invers da. Au avut și ei unul în urmă cu ceva ani, pribegit din sud, din Balcani, prin Austria până în Germania, amărâtul, l-au botezat, l-au preaslăvit după care l-au împușcat pentru că era considerat un pericol. Cam asta despre cât și ce să ne dorim înainte să rămânem fără nimic ! Reguli da, cei care nu le respectă amendați : să nu faci focul în pădure sau la o distanță de aceasta, să folosești aceleași vetre unde a mai fost făcut pentru a nu distruge o întreagă pășune, să nu lași focul aprins la plecare, să îți iei resturile în sac cu tine ca să rămână curat - așa cum ai găsit sau ar fi trebuit să găsești și tu - pentru cei care vin în urma ta. Eu unul am început și am încheiat întotdeauna cu curățatul locului în care am campat. Iubesc muntele, natura în general, mă simt bine să știu că și eu sunt parte din ea și încerc pe cât posibil să o las intactă în urma trecerii mele, în direcția asta ar trebui lucrat, la educația în sensul ăsta, nu la interdicții stupide care scot nemții care vor, își doresc astfel de experiențe, în afara Germaniei !