Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
19°C

Sibianul care a escaladat Everestul continuă să exploreze munții: ”Fiecare om în viață are un vis”

Sibianul care a escaladat Everestul continuă să exploreze munții: ”Fiecare om în viață are un vis”

Teodor Tulpan, sibianul a ajuns pe cel mai înalt vârf al planetei - la 8.848 metri altitudine, pe Everest - a fost primul român care a zburat cu parapanta în masivul Tien-Shan și primul român care a zburat în Aconcagua. Recent Fane, cum îi spun prietenii, a fost în expediția Kanchenjunga din Nepal, unde a încercat să ajungă la 8.586 metri altitudine, însă o problemă la gât i-a scurtat drumul și l-a trimis acasă.

Când mergi într-o expediție montană dificilă, trebuie să te pregătești psihic – pentru alpiniștii decedați pe care îi găsești pe traseu, pentru temperaturile inumane, pentru privarea creierului de oxigen. Este o cursă contra morții pe care dacă o câștigi îți oferă satisfacția de a fi ajuns acolo unde puțini au putut să o facă. Everestul este unul din acele locuri pe care, dacă ai norocul, reușești măcar o dată în viață să îl urci. Printre acești iubitori de natură pasionați de alpinism se numără și Teodor Tulpan, sibianul care a rămas în istorie drept primul român care a reușit să ajungă la 8.848 metri altitudine.

Fane, așa cum îi spun cunoscuții, este, din toate punctele de vedere, un sibian. Aici s-a născut, a crescut și s-a format. Aici și-a ales meseria și a salvat turiști pierduți prin munți (este salvamontist din 1993 în cadrul Asociației Salvatorilor Montani Sibiu, din 1998 în 2006 a activat ca salvamontist profesionist în echipa Sibiului, iar din 1999 este instructor național salvamont). A studiat Educație Fizică și Sport la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, unde acum este profesor, având un doctorat în domeniul alpinismului.

Fane a stat de vorbă cu Turnul Sfatului despre prima sa expediție montană, cel mai important vârf cucerit și cele mai recente excursii în natură. El spune că tinerii din zilele noastre nu mai au aceeași plăcere de a petrece timp în natură, însă lucrează pentru a schimba asta, prin școala de munte pe care a înființat-o.

Când a apărut plăcerea de a merge pe munte? Care a fost prima expediție de care vă mai amintiți?

Pasiunea pentru munte a început sau a dat primele semne pe la vârsta de 12 ani, când mergeam cu bunicul meu în munții Cindrel (Cibinului). Apoi, în anul 1993, am intrat în Asociația Salvatorilor Montani Sibiu unde am învățat de la oameni cu experiență ce înseamnă mersul pe munte în condiții extreme, alpinism, ski. Îmi doream să merg la altitudini mai mari să văd cum mă comport și dacă mai fac alpinism sau mă apuc de tenis.

Am început în 1996, la 25 de ani, cu prima expediție externă în PAMIR, având ca scop escaladarea vf. Lenin 7.134 m, un vârf impresionant și dorit de foarte mulți alpiniști, ce-i drept nu foarte tehnic, dar periculos din cauza avalanșelor. Din nouă membri ai echipei, am ajuns doar șase și, spre bucuria mea, am ajuns și eu în vârf! Poate că atunci a fost momentul hotărâtor în cariera mea de alpinist și ambițiile au luat amploare dar, după cum se știe, greu de realizat din motive financiare.

Cât a durat până să vă considerați pregătit să mergeți pe Everest? Cum a fost acea experiență?

Fiecare om în viață are un vis mai greu sau mai ușor de realizat, un Everest al lui. Pentru mine visul a fost chiar Everestul – 8.848 m, cel mai înalt vârf al planetei, încă din copilărie  îmi doream să ajung acolo, dar ştiam că va fi probabil toată viaţa doar un vis. Dar, m-am motivat să realizez acest vis, am devenit alpinist, salvamontist şi-am reuşit în 2003. Pregătirea pentru orice expediţie în Himalaya presupune ani de antrenamente şi multă experienţă în munţii noştri, dar mai ales la peste 7.000 m, acolo unde este „zona morţii”. În principal antrenamentele fizice făcute de mine au constat în alergări, ture cu bicicleta și înot, plus ture de iarnă în munții Făgăraș, acolo unde sunt condiții apropiate de cele din Himalaya: zăpadă de 3 metri, vânturi puternice și temperaturi până la -30 grade Celsius.

Pregătirea psihică contează enorm, mintea trebuie pregătită pentru alpiniștii decedați de pe traseu, pentru hipoxia de care nimeni nu scapă și alte lipsuri cu care alpiniștii se confruntă la altitudine. Cea mai mare problemă a fost vremea, am avut „norocul” de a prinde cea mai rea vreme din ultimii 25 de ani: vânturi de până la 300 km/h, temperaturi de -50 grade, apoi faptul că ne aflam în China și SARS – pneumonia atipică făcea ravagii în localnici, chiar au murit doi dintre șoferii chinezi care ne-au adus în tabăra de bază. Noi am scăpat pentru că eram la altitudine și aici microbii erau distruși de ger.

Peste 700 alpiniști din lume erau aici pentru escaladarea „uriașului” și nu toți aveau pregătirea și cunoștințe de alpinism, dar aveau banii necesari pentru asta.

Cel mai dificil moment al ascensiunii a fost la Second Step, cel mai greu pasaj de pe această rută. Aici, un spaniol care se afla în fața mea mi-a căzut o dată pe picior, iar a doua oară pe cap; ca fapt divers, avea colțari în picioare.

Ce alte expediții ați mai făcut? Care este cea pe care ați face-o în repetate rânduri?

Anul următor, 1997, am pornit spre faimosul Caucaz, locul unde mulți tineri alpiniști se formează, fiind practic un poligon alpinistic. Am urcat vf. Elbrus 5.643m și Ghermoghenov 3.800m, plus tentativa la vf. Ushba, cel mai dificil din Caucaz, dar din cauza vremii ne-am retras, nu fără gândul revanșei de nu știu când.

Din fericire, în 1998 am plecat tot spre Caucaz. Inițial am vrut să mergem în Peru, dar din rațiuni financiare am ales tot Caucazul. Din nou am urcat Elbrusul, dar am avut privilegiul de a fi printre puținii alpiniști care au escaladat Ushba 4.710m, un vârf foarte râvnit de mulți. Noi i-am răzbunat!

În 1999, o altă expediție a pornit de pe meleagurile mioritice, de data asta spre masivul TIEN-SHAN, având ca țel vf. KHAN TENGRI 7.010 m. Am reușit să urc chiar de două ori în interval de o săptămână pe vârf, iar ca fapt inedit am zburat cu parapanta de la 6.000 m până în tabăra de bază. La aterizare, spre surprinderea mea, am aflat că nimeni nu mai zburase în zonă și că acest zbor a fost o premieră mondială. Ceilalți alpiniști din diverse țări care se aflau pe traseu m-au aplaudat și m-au fluierat îndelung, bucurându-se de reușita mea.

În trei din aceste expediții am fost împreună cu Mihai Sima, care a participat și la expediția Everest 2003. Cred că în această expediție am discutat cel mai mult despre Everest și ne-am dorit foarte mult să putem merge cândva acolo, chiar dacă speranțele erau minime, în primul rând din rațiuni financiare, apoi din cauza pericolelor care te așteaptă la tot pasul (crevase, avalanșe, edem pulmonar/cerebral etc.).

În anul 2003 am fost în Argentina într-o expediție de testare/pregătire pe vârful Aconcagua (6.962 m) unde împreună cu majoritatea colegilor din expediția Everest 2003 ne-am cunoscut mai bine, am testat echipamentul și am văzut comportamentul coechipierilor la altitudine. Și aici am avut cu mine parapanta și am zburat de la Tabăra II (5.400 m) până în tabăra de bază (4.100 m), devenind primul român care a zburat în Aconcagua.

-2004 - Vf. Grossglockner - 3798 m;

-2004 - K2 - al doilea vârf din lume 8611m – retrăgându-se la altitudinea de 7400 m din cauza vremii nefavorabile și a unor degerături de gradul I la degetele de la picioare;

-2005 - expediție PERU 2005, vârful Chopicalque - 6354 m;

-2007 - expediție Africa 2007 pe vârful Kenya - 5200 m - cel mai înalt munte din Kenya, fiind un vârf tehnic;

-2007 - Vârful Mont Blanc - 4807 m;

-2008 - expediția EXPLORE INDIA, Vârful Chopta - 4098 m;

-2008 - expediție Mexic, Vârful Orizaba - 5736 m;

-2009 - expediție Caucaz, Vârful Elbrus - 5642 m;

-2009 - expediție românească Top of Africa, Vârful Kilimanjaro - 5.895 m. Cei trei alpiniști români Teodor Tulpan, Dan Nedelcu și Willi Schuster au ajuns pe „Acoperișul Africii” pe 9 septembrie, ora 6.15 pe un frig de minus 20 grade și vânt foarte puternic, fără alte probleme;

-2011 - expediția Sibiu - Alaska, vf. McKinley - 6194 m;

-2011 - Vf. Grossglockner - 3798 m;

-2014 - Vf. Kazbek - 5.047 m;

-2015 - Mt Blanc - 4.807 m;

-2016 - Mt. Blanc - 4.807 m, Damavand - 5.671 m și Camino de Santiago cu bicicleta;

-2017 - Damavand - 5.671 m, Mt. Blanc - 4.807 m, Island peak - 6.197 m și Wildspitze - 3.774 m.

În ce expediție ați fost în ultima perioadă?

M-am întors de curând din Nepal, unde am participat la expediția Kanchenjunga – 8.586 m, dar n-am ajuns pe vârf din cauza unor complicații la gât și am decis să mă retrag după ultima tabără de la 7.500 m. Am pus siguranța mea pe primul plan. Toți cei șapte colegi au ajuns pe vârf, dar cel mai mult mă bucur de Cătălin Mastan, partenerul meu care a ajuns pe vârf.

Oricând aș merge în Nepal, este o țară cu oameni primitori, știu ce înseamnă turism, fiecare are ce face acolo, de la ture ușoare până la vârfurile de peste 8.000 m.

Ce activități mai aveți cu muntele?

Pe lângă munte şi alpinism, îmi plac foarte mult zborul cu parapanta, schiul alpin şi de tură, ture cu bicicleta, lectura, muzica, în general tot ce se poate desfășura în natură. Sunt și Fondator Școala de Munte EVEREST.

Sunt tinerele generații la fel de pasionate?

Din păcate nu mai sunt atrași de mișcare, de ieșire în natură ca pe timpuri când nu aveau prea multe alternative, dar dorința tinerilor de-a merge pe munte și accidentele întâlnite în activitatea mea de salvamontist m-au determinat să înființez Școala de Munte EVEREST cu etape de vară și iarnă. Formez tineri alpiniști pentru mersul pe munte, cunoașterea echipamentului, prim-ajutor etc. Detalii pe www.tulpan.montaventura.ro.

Ce planuri aveți pe viitorul apropiat? Ce limite mai vreți să încercați să vă depășiți?

Anul viitor planific o nouă expediție în Iran pe vârful Damavand – 5671 m şi promovarea României și a valorilor acesteia în afara țării. Avem o istorie bogată în oameni de valoare care merită mediatizați cât mai mult în afara țării şi copii, tinerii au nevoie de exemple, să vadă că se poate mai mult decât statul la computer şi pe internet, natura, muntele îi așteaptă pe fiecare cu brațele deschise.

„Orice vis poate deveni realitate!” - să nu se uite asta.

Cât de complex este echipamentul pe care îl folosiți și cât este de costisitor un echipament bun?

Actualmente sunt câteva firme care fac echipament specific pentru Himalaya și Polul Nord/Sud, asta înseamnă materiale foarte ușoare și rezistente, să nu lase căldura corpului să iasă, dar nici apa să nu intre, bocanci cu trei straturi, totul făcut să reziste la -60 grade sau mai jos. Nu cred că e necesara o listă, dar poți găsi pe internet destule. Eu recomand ca pentru început să se echipeze din magazinul Decathlon, care are echipament pentru orice sport și buget.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Cristina Bălău

de Cristina Bălău

Eveniment, Cultură 
Telefon:
0770 962 946
E-mail: cristina[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

9 comentarii

Emil

Acum 1 an

Felicitari! Majoritatea romanilor viseaza doar hotii si talharii.
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Mihai Tanase

Acum 1 an

Când ma uit la figura ta, vad un majoritar...

Raspunde

Marius

Acum 1 an

La cat mai multe asemenea articole!

Raspunde

Daniela

Acum 1 an

Felicitări pentru reușite și pentru inițiativa legată de Școală de munte! Un exemplu demn de urmat!
Raspunde

Narcisa

Acum 1 an

Felicitări , domnule Tulpan! Sunteti un erou al Sibiului! Și mie îmi place muntele dar din păcate sunt foarte ocupata și nu ajung așa de des la munte! Să duceți numele Sibiului cat mai sus! Sunt extraordinar de mândră de dumneavoastră .
Raspunde

Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.

Emil

Acum 1 an

Luis Trenker spunea ca munca, cinstea, respectul si disciplina sunt cheia muntelui. La romani lipsesc cu desăvârșire!

Raspunde

Dacus

Acum 1 an

Sunt mândru ca îl cunosc pe acest OM!

Raspunde

Ion

Acum 1 an

Fara sa marci valuta dansul e super lacun in info, asa ca restul e lauda....oricum felicitari pentru relatii....

Raspunde

Grigore

Acum 1 an

Cine dracu e Emil asta de comentează la fiecare articol?????????

Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus