O vioară celebră, evaluată la 5 milioane de euro, la care a cântat unul dintre cei mai cunoscuți violoniști din istorie a răsunat la Sibiu

Vioara Stradivarius Ex-Ernst 1729 a răsunat în această săptămână pe scena Filarmonicii din Sibiu. Din 2009 instrumentul este deținut de unul dintre cei mai importanți tineri interpreți români ai momentului – Răzvan Stoica.

„Cânt la această vioară din 2009, care i-a aparținut lui Heinrich Wilhelm Ernst, un fan al lui Paganini (Niccolò Paganini este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă – n.n.). Ernst obișnuia să-l urmeze pe Paganini peste tot, își lua cameră de hotel lângă cea a lui Paganini, asculta și încerca să copieze practic tot ce studia Paganini și tot ce compunea în perioada respectivă. Astfel, încerca chiar după concertele pe care le susținea Paganini, în Italia, în Germania, în Anglia, să copieze practic aceste piese, deși Paganini încă nu le editase. După o perioadă de timp, Ernst a devenit chiar prieten al lui Paganini”, a povestit Răzvan Stoica de pe scena Filarmonicii din Sibiu contextul în care a apărut vioara la care cântă.

Răzvan Stoica (vioară) și sora lui Andreea Stoica (pian), care este solista permanenta a orchestrei olandeze de cameră Kamerata Stradivarius, au venit la Sibiu în cadrul unui turneu internațional în care aduc pe scenă două lumi care nu se întâlnesc în mod normal – opera și muzica de cameră. Turneul fraților Stoica a început în octombrie și se numește Stradivarius Opera. Ideea s-a născut din dorința de a le oferi românilor rara oportunitate de a asculta muzica unei viori la care a cântat însuși Paganini, în 1792, la Paris, într-un concert privat, și poate și un motiv de mândrie că o asemenea vioară, evaluata la peste 5 milioane de euro, a ajuns în mâinile unui român, selectat dintre cei mai buni violoniști ai lumii.

Desigur, Răzvan Stoica precizează că în multe dintre orașe oamenii nu au acces la operă. „Putem însă să facem cunoscute părți din opere care sunt pline de sensibilitate, romantism, dramă și desigur, virtuozitate; iar acestea sunt de fapt elemente comune viorii și vocii umane”.

Cei doi au adus publicului sibian teme de rezonanță din repertoriul liric, transcrise în superbe versiuni camerale, interpretând din Paganini, Bizet, Ceaikovski, Massenet și Stravinski:

- Niccolò Paganini – Introducere și variațiuni „I Palpiti” de G. Rossini

- Bizet/Waxman – Fantezia „Carmen”

- P.I. Tchaikovsky – Aria lui Lenski din Opera Evgheni Oneghin.

- J. Massenet – „Meditație” din opera Thaïs

- I. Stravinsky – Suita „Pulcinella”

În pauzele concertului Răzvan Stoica a relatat despre întâlnirea dintre Ernst și Paganini, care a dus la o completare reciprocă cu instrumentele. „Aceștia au făcut chiar schimb de instrumente pentru 2 luni de zile, care s-a întâmplat în urma unui joc de poker pe care Paganini l-a pierdut. Însă vioara a rămas în posesia lui Paganini pentru 2 luni, fiind apoi bineînțeles revândută etc...”, a spus muzicianul, după care a interpretat introducere și variațiuni „I Palpiti” de G. Rossini după opera „Tancred” - moment în care i-a îndemnat pe spectatori să închidă ochii și să viseze...

Despre aceasta a explicat că a fost de mai bine de 60 de ani în incapacitatea de a fi cântată de mai mulți violoniști. „Chiar Paganini a încercat să taie manuscrisul acestei lucrări, pentru că în mijlocul variațiunilor a inventat un procedeu tehnic, care era considerat imposibil de cântat la vioară, respectiv fragioletele duble, încercând să imite sunetul păsărelelor. A inventat acest procedeu tehnic pe corzi pentru a ajunge cât mai acut cu notele...”

„Într-o seară, din motive necunoscute (s-a speculat pe marginea lor destul de mult), Paganini nu a putut să cânte pe vioara sa, astfel încât Ernst i-a oferit acest instrument, iar concertul a putut avea loc”, a explicat Stoica mai devreme într-un interviu pentru Suplimentul de Cultură. Tot acolo a relatat cum a intrat în posesia viorii:

„Vioara am câștigat-o în urma unui concurs din 2009, la Salzburg. În 2013 a fost din nou scoasă la concurs și am câștigat-o pentru a doua oară. Cred că, pentru mulți violoniști, instrumentul lor este cel mai bun din lume. Pentru mine da, este cea mai bună. (Probabil și de aceea am câștigat-o de două ori, ne potrivim foarte bine.) Însă depinde de constituția instrumentistului, de traumele prin care a trecut un instrument, de arcuș chiar… Sunt multe variabile care pot duce în final către o combinație câștigătoare – cea mai bună din lume – pentru fiecare instrumentist în parte”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).