„Femeile ajung în sala de nașteri total nepregătite” - Maria Ban, una dintre cele mai vechi moașe de la Maternitatea din Sibiu

Maria Magdalena Ban este una dintre cele mai vechi moașe de la Maternitatea Spitalului Clinic Județean Sibiu. De fapt, o singură colegă este mai veche cu un an. Astfel, cea care a ajutat până acum la nașterea în jur de 5.000 de bebeluși are 35 de ani bătuți pe muchie de când asistă mămicile la aducerea pe lume a celor mai frumoase minuni din viața lor. A fost martora acestor momente minunate, dar și a unor drame pe care nu le poate uita. Maria Ban spune că multe s-au schimbat în ultimii ani în bine sau nu. Multe dintre femei și-au pierdut încrederea în puterea lor de a naște și cer cezariană, a crescut foarte mult numărul de avorturi, sunt multe minore care nasc, însă povestește și de multe lucruri care s-au schimbat în bine.

Asistent de obstetrică ginecologie este meseria ei, însă din bătrâni această titulatură este cunoscută sub termenul de moașă, iar Maria Magdalena Ban este de 35 de ani în această branșă.

A prins Liceul Sanitar, după care a făcut un an de stagiatură. I s-a oferit apoi repartiția în funcție de media de absolvire și posibilitatea de a alege o specializare. Ea a mers pe asistent de obstetrică – ginecologie. După ce a susținut examenul de calificare a urmat Școala Postliceală strict pe specializare pentru a-și completa studiile.

Își amintește că undeva prin 2010 – 2012 s-a înființat în România Facultatea de Moașe, dar nu a mai fost nevoie să o facă. Nici nu și-ar fi dorit, pentru că, la fel ca în multe alte domenii, Legea este o anomalie.

„La noi în grila de salarizare moașa este plătită mai prost decât asistenta de obstetrică ginecologie, chiar dacă cea care are această titulatură a terminat o facultate pentru că pe diploma ei este trecută moașă, dar în nomenclatorul de salarizare nu există moașă. Atunci ești mai prost plătit decât cineva cu studii post liceale. Probabil că, la un moment dat, se va reglementa și această situație”, spune Maria Ban.  

Cu toate acestea explică și de ce este importantă această facultate.

„Să știți că este foarte importantă. Acesta ar fi primul lucru pe care l-aș face în modificarea legii învățământului. Pentru Moașe să fie doar facultate. Să fie această școală superioară, pentru că o Moașă este mai mult decât o asistentă. Să știți că eu pot să lucrez de mâine în orice secție din spital, dar nimeni din orice secție din spital nu va putea lucra de mâine în sala de nașteri. Este alt specific. O perfuzie, o transfuzie, orice vreți astăzi pot face, oriunde, dar să supravegheze un travaliu și să nască un copil în condiții optime nu poate face oricine. Și foarte mulți se feresc pentru că este foarte greu, cu foarte multă responsabilitate și cu foarte multă încărcătură emoțională. Până la urmă este o meserie destul de stresantă. Vă rog să vă gândiți că noi avem două vieți puse în mâinile noastre și trebuie să știi ce să faci”, spune Maria Ban.

A decis să se specializeze pe obstetrică ginecologie în momentul în care a făcut practică.

„Am știut în momentul în care am făcut practică. Undeva prin școala generală îmi doream să mă fac asistentă, soră la spital, pentru că așa era pe atunci, iar după ce am făcut practică, cel mai mult și mai mult asta mi-a plăcut, obstetrică. Nu neapărat ginecologia, ci obstetrică, dar fiind legate una din alta am făcut această specialitate după ce am terminat liceul. Am avut noroc să am avut și medie astfel încât să-mi pot alege postul. Din generația mea am venit doar trei la Spitalul Județean din Sibiu”, mai spune moașa.

Este de loc din Șeica Mare, dar pe perioada liceului s-a mutat în Sibiu și a rămas aici.  

„De la bun început am fost la județean. Am prins toți directorii, toți adjuncții, toate modificările din spital, tot, mai povestește moașa.

La noi, femeile nu sunt pregătite pentru naștere

Spune că a adus pe lume în jur de 5.000 de copii. Ce face mai exact o moașă? Ei bine, Maria Ban spune că din momentul în care gravida intră în travaliu și se internează este primită de moașă în sala de nașteri fără a trece prin nicio altă mână decât a asistentei de la serviciul de internări. Apoi moașa face tot. De la pregătirea propriu zisă, realizarea de analize, urmărirea travaliului și a bebelușului și până la asistarea la naștere. Tot moașa face legătura în cordonul ombilical și predă copilașul celor de la nou născuți. În termeni medicali femeile sunt numite parturiente înainte de a naște și leuze după ce nasc.

Își iubește meseria foarte mult însă o consideră incompletă. Recunoaște că și-ar dori ca sistemul nostru să fie la fel ca cel din străinătate unde a văzut că legătura dintre moașă, femeia care naște și bebeluș este mult mai strânsă și mai îndelungată.

„Moașa în străinătate are altă treabă. Adică are și atribuții în ceea ce privește îngrijirea post natală imediată a nou născutului și încă șapte zile după naștere. Bine ar fi să se întâmple asta și la noi, pentru că nu degeaba îi spune midwife asta înseamnă ceva la ei, că faci parte cumva din familie, că ești cumva înțeleapta care ajută familia să se împlinească. La noi este așa: femeia vine aici, naște, pleacă și salut. Nu mai știu nimic nici de mamă, nici de copil, de nimic. Mi se pare o meserie incompletă. Este frumoasă, dar este făcută pe bucăți”.

Mai mult, Maria Ban spune că, din cauza faptului că în România s-a medicalizat un fapt pur fiziologic, femeia vine fără a fi pregătită să nască și astfel este tentată să ceară cezariana.  

„Urmărirea gravidei dinainte de naștere nu este ceea ce trebuie. Adică ea se duce la medic. La noi o chestie fiziologică este medicalizată. În occident este urmărită de moașă și se duce la medic doar pentru ecografe, pentru morfologii, pentru anumite probleme care apar, dar în rest sunt sarcini pur fiziologice pe care numai moașa ar trebui să le urmărească până la final. Ei, la noi există o lipsă a acestei verigi și femeia vine total, total nepregătită pentru naștere, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic și ce face când apar primele dureri? Vreau cezariană, vreau cezariană. Și sunt aproape 50% nașteri prin cezariană”, spune ea.

Moașa spune că toate acestea ar trebui reglementate prin lege și ar trebui făcute în așa fel încât să nu se încurajeze o concurență între medici și moașe, ceea ce i se pare o prostie foarte mare. „De multe ori la noi ți-e și teamă să se schimbe ceva pentru că se pot isca conflicte, în sensul că, cum să te duci la doctor de ce nu vii la moașă sau invers. Relațiile se strică tocmai din astfel de motive. Noi suntem mult în urmă, cu vreo 20, 30 de ani în urmă. Am avut plăcerea să cunosc o moașă româncă care lucrează în Anglia și a venit aici în schimb de experiență. Au o cu totul și cu totul altă abordare. Inclusiv în relația moașei cu femeia gravidă. Pe mine m-a uns la suflet”, mai spune Moașa.

Nu susține nașterea la domiciliu

Maria Ban spune că nu este de acord cu nașterile domiciliu pentru că nu sunt legale în România. A avut solicitări, dar le-a refuzat.

Ați avut solicitări de nașteri la domiciliu?

„Nu ai cadrul legal. Nu ai ambulanța lângă tine, nu ai cadrul steril. Am întâlnit situații în care au venit născute la domiciliu și n-au spus cu cine au născut și le-a murit copilul la spital după câteva zile. Chiar anul trecut am avut un astfel de episod. De născut la domiciliu poți să naști pentru că este problema ta ce alegi să faci, dar tu ca și moașă să asiști este ilegal și mi se pare și o dovadă de inconștiență. O naștere poate să nu pară un lucru cine știe ce, dar urgența în obstetrică apare în două minute nu în 20, nu în două ore. În două minute îți virează spre patologie de nu mai știi nici cum te cheamă. Și atunci te bucuri să ai o sală de operații, te bucuri să ai un ATI  aproape și te bucuri să ai un medic. Nu poți să faci alegerea asta având responsabilitatea a două vieți”, spune ea.

În ceea ce privește evoluția felului în care nasc femeile, Maria Ban spune că lucrurile s-au schimbat mult în bine, însă educația cu privire la naștere în sine lipsește la noi.  

„Viitoarele mame vin total nepregătite și cred că se prea despică firul în patru. Pentru o gravidă care nu are probleme, care evoluează fiziologic este mult prea mult să fie speriată și să facă un milion de analize și să facă un milion de investigații și să facă glicemia provocată și nu mai știu ce, în condițiile în care totul merge bine. Vin investigate și supra investigate ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dar sunt convinse că ceva nu este în regulă. De când este lumea lume femeile fac copii și făceau pe vremea bunicii în pădure, în căruță sau pe câmp. Nu spun că era un lucru bun, dar ce fac ele poate aduce un stres psihic. Este o extremă”, mai spune moașa.

Iar această extremă și lipsa informării corecte duce spre un număr crescut de nașteri prin cezariană. Moașa spune că înainte, mai bine de 80% dintre femei nășteau natural. Nașterea prin cezariană se făcea doar în cazul bolilor care erau incompatibile cu efortul de naștere, pentru afecțiuni adăugate sau nășteau prin cezariană de urgență în condițiile în care sângerau, fătul era prea mare și nu se angaja, dar întotdeauna femeia avea travaliu.

De cele mai multe ori, mămicile din ziua de astăzi aleg cezariana din cauza fricii de durere.

„Părerea mea este că nu au suficientă informație sau informația pe care o au este trunchiată ori se informează din surse greșite, pentru că sfântul Google este cel mai tare și toată lumea caută povești în loc să caute ceea ce trebuie. În general sunt destul de aproape de gravidele care vin să nască, pentru că și eu am născut natural și știu ce însemnă un travaliu lung, știu ce înseamnă un travaliu dischinetic, știu ce înseamnă o naștere cu probleme și un copil fără probleme. Și de aceea pot empatiza cu ele, să le cred că le doare și să știu cum le doare și să știu, exact, în fiecare secundă ce simt. Ideea este că nu sunt pregătite psihic să simtă toate acestea”, mai spune moașa.

Toate acestea se văd și în statisticile oferite de Spitalul Județean.

În anul 2021 au fost 2.979 de nașteri, au fost aduși pe lume 3.033 nou născuți, 47,4% dintre ei fiind născuți prin cezariană.

Anul acesta, până în luna octombrie, inclusiv au fost 2.383 de nașteri dintre care 48,8% cezariene. Au fost aduși pe lume 2.428 de bebeluși.

„În vremurile duse și de mult apuse aveam undeva la 6.500 – 6.700 de nașteri pe an dintre care cam 20% sau nici atât aerau cezariene. Asta înainte de 1989 și câțiva ani după. Apoi s-a legiferat avortul și numărul de nașteri a scăzut treptat. Lucram la un moment dat pe secție, pe ginecologie și pe obstetrică patologică și aveam pe fiecare secție câte 25, 28 de avorturi. Chiuretaje pentru întreruperea sarcinii. Erau undeva la vreo 60 de întreruperi în fiecare zi, după 89. Era crimă și pedeapsă ce se întâmpla atunci”, spune Maria Ban.

Sunt multe fete între 13 și 17 ani care nasc

Moașa povestește că în prezent a crescut vârsta la care mamele au copii. În general femeile cu studii superioare, care vor să-și facă o carieră, care vor să aibă o independență financiară fac mai târziu copii. Doar că există și extrema cealaltă. Sunt foarte multe mame care nasc între 13 și 17 ani fără niciun gând pentru ziua de mâine.

„Am avut zile întregi în care am spus că eu sunt la grupa mică. Cea mai tânără mămică ce a născut sub ochii mei a avut 12 ani. Se întâmpla acum aproximativ patru, cinci ani. Dar vin de 13 ani, vin de 16 ani, la ordinea zilei. Nu există neapărat o tipologie a acestor mămici tinere și foarte tinere. Este curiozitate, lipsă de informație, lipsă de educație în familie. Din nefericire a ajuns banul să țină loc de educație. Părinții nu mai au timp să vorbească cu copii lor și copiii sunt la liber și experimentează și li se întâmplă lucruri. Și când ajungi să-i întrebi pe aceeași părinți spun, vai, cum să vorbesc despre sex cu copilul meu? Nu spun că este ușor să atingi un astfel de subiect, dar este necesar. Copiii din ziua de astăzi au alt acces la informație și sunt mult mai greu de controlat și dacă nu previi, nu le explici, nu ești deschis cu ei, vor încerca singuri și atunci se vor suporta consecințe”, subliniază Maria Ban.  

Nașterile cu făt mort, printre cele mai mari tragedii

În cei 35 de ani de carieră nu se lasă dărâmată ușor, dar recunoaște că o marchează foarte tare nașterile cu făt mort.

„Astea sunt tragedii de nu vă puteți închipui. Așa cum există și moartea subită a nou-născutului așa există și moartea intrauterină a fătului. Nu o poți lega de o anumită cauză. Și am avut nefericirea să asist la astfel de evenimente care te doboară. A fost un caz în care femeia a născut cu mine fătul. Soțul i-a fost alături pentru că trebuie să ai un suport psihologic în astfel de cazuri. Din fericire a rămas din nou însărcinată și de data asta finalul a fost unul fericit. Apoi am avut surpriza să o mai revăd o dată, atunci când a născut și o fetiță. Dar prima naștere a fost tragică. Și am mai avut o dată un moment care m-a marcat. Când am văzut pentru prima dată și ultima dată un bărbat care a venit și s-a pus în genunchi la patul soției după naștere și nu mai contenea să-i sărute mâinile și să-i spună că-i mulțumește pentru minunea pe care a adus-o în viața lui. Asta am văzut-o o singură dată în toată cariera mea”.  

Sfaturi importante pentru gravide

O viitoare mamă trebuie să fie cât mai bine informată, spune Maria Ban, iar cursurile pentru gravide sunt binevenite. Dar persoana care face aceste cursuri să fie una realistă și să-i ofere informațiile după studiile făcute în România și nu în străinătate.

„În România unde tu nu ai anestezist și nu poți să faci o epidurală de rutină. Dacă noi aici, pe ATI, am avea un anestezist care să facă o epidurală toată lumea ar fi fericită, dar nu este și dacă nu este, nu putem face. Pentru că nu este corect ca eu să am patru gravide dintre care una să primească epidurală că-i vine doctorul de acasă și celelalte trei să stea să urle. După mine aceste cursuri sunt binevenite, dar cu perspectivă românească, adică să bată cu ce este la noi, pentru că altfel sunt povești. Nașterea este psihică. Ai o experiență plăcută, de neuitat doar dacă din punct de vedere psihic ești bine. Până și tehnicile de respirat au un substrat psihologic. Concentrarea pe respirat în timpul travaliului face gravida să se concentreze pe tehnică și să lase durerea în planul doi. Dacă vii speriată, că o să mă doară, că o să mi se vorbească urât, lucrurile nu vor merge bine. Oricum travaliul este la fel de solicitant și pentru copil. Pentru că uterul nu face decât să-l forțeze, să-l împingă, să iasă, sunt schimbări de presiune pe el. Nici pentru el nu este cea mai fericită zi din viața lui. Noroc că nu o ține minte. Atunci dacă femeia este pregătită din punct de vedere psihic să aducă copilul pe lume, ea nu face decât să îmbunătățească și stare copilului intrauterin astfel.”

Maria Ban spune că este important ca o gravidă să știe cam când ar trebui să nască.

„După mine ar trebui să țină minte două date: ultima menstruație și primele mișcări la fătului. O gravidă la prima naștere, primele mișcări le are undeva la 22 de săptămâni, cam la patru luni jumătate de sarcină. Asta este din popor, de 1200 de ani. Dacă ea ține minte asta își dă seama cam când ar trebui să nască. Așa îți pot stabili data probabilă de naștere.”

Apoi, moașa este de părere că femeile trebuie să aibă încredere în ele că pot naște și le oferă o serie de sfaturi pe care le menționăm mai jos:

• Dacă nu ai încredere în tine că poți duce o sarcină până la capăt și poți aduce copilul pe lume este totul pierdut. Travaliul va fi o corvoadă, totul va fi o nenorocire mare care ți se întâmplă și ai să vezi totul doar prin prisma asta.
• Bine ar fi să facă un curs prin care să învețe cum să respire.
• Să-și monitorizeze sarcina și să meargă la medic.
• Să meargă la medicul de familie, să-și țină o igienă corespunzătoare și asta nu înseamnă doar apă și săpun, ci mult mai mult, înseamnă mișcare, înseamnă pozitiv, înseamnă veselie, înseamnă plimbări, soare și așa mai departe. Dacă stau cu burta în sus la televizor și cu floricelele în brațe asta nu înseamnă că va face un copil sănătos. Viața trebuie să fie absolut normală la o gravidă.
• Să conștientizeze că sunt însărcinate și nu bolnave. Apoi să nu mănânce pentru doi. Să mănânce exact cât mânca atunci când nu era gravidă. Pentru că de aici pot apărea alte probleme: se îngrașă exagerat, fac hipertensiune arterială, rinichii pot fi cu probleme și pot apărea tot felul de complicații. Am văzut destule și ar fi păcat.
• Să se informeze corect, din surse corecte. Să lase poveștile de pe internet. Să vină cu încredere în sala de nașteri chiar dacă nu au medicul personal lângă ele, pentru că niciun medic nu stă lângă ele. Tot moașa stă. Ea le poate explica despre ce este vorba.
• Să nu se prezinte la spital la primele semne pentru că o să li se pară că nu mai nasc și că au un defect. Să stea în prima parte a travaliului acasă, să-și facă toaleta, să-și facă un duș. Să vină la spital doar în momentul în care contracțiile devin regulate și intense.
• Momentul în care trebuie să te prezinți la spital este acela când ți se rup membranele și nu ai dureri deloc. Pierderea lichidului amniotic însemnând că acesta curge mult pe picior în jos fără să poți să intervii în vreun fel. Atunci își ia bagajul și vine la spital. Trebuie să vină neapărat pentru că există risc de prolabare a cordonului ombilical. Dacă membranele se rup, cordonul poate ieși înaintea fătului și atunci când se împinge își poate întrerupe oxigenul. Este singurul risc.
• Apoi travaliul dă o serie de semne. Pierderea dopului gelatinos, începi să ai crampe, parcă trebuie să mergi la toaletă mai des, simți că te apasă. Cumva, ceva se schimbă în starea gravidei și se poate aștepta la declanșarea travaliului. Se consideră a fi declanșat atunci când contracțiile sunt regulate, sunt la cinci, șase minute, țin 25, 30 de secunde și revin, cu aceeași regularitate timp de o oră. Dacă se întâmplă asta ți-ai luat bagajul și ai venit la spital. Dacă contracțiile sunt rare și neregulate, te poți aștepta să se declaseze travaliul, dar pot să mai stea liniștite acasă.
• În bagaj nu mai trebuie mare lucru, pentru că se găsesc la spital. Să aibă hăinuțe pentru bebeluș, hârtie igienică, șervețele umede, o cană sau un pahar, apă îmbuteliată la sticluțe mici ca să fie ușor de manevrat și o ciocolată ca un bust de energie. De preferat acele ciocolate care sunt deja rupte în bucățele. Atât.
• Când ajung la spital să ceară ajutor dacă au nevoie și să ceară informații pentru că le vor primi. Noi suntem acolo pentru ele și o să le sprijinim cât de mult putem.
• Perioada care va sta în spital este scurtă. Dacă totul este în ordine, după naștere, mama și bebelușul mai stau 72 de ore internați (trei zile).

La Spitalul Clinic Județean Sibiu sunt, în total, 13 moașe dintre care, nucleul dur este format din opt moașe. Este vorba despre cele cu vechime.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671