Despre cum s-a ghiftuit ghiauru` la Konak, cu kebab și baclava

Una din prietenele mele tocmai ce vizitează Istanbulul, unul dintre orașele mele preferate din întreaga lume. Că mi-a făcut dor de malurile Bosforului și de forfota orașului e una, dar pofta de o porceală cu mâncare turcească e cu totul și cu totul altceva. Dacă prima se rezolva cu o cheltuială mult prea mare de pe o zi pe alta, avioane, aeroporturi, zile pe drum, cealaltă se poate rezolva mult mai rapid, mai eficient și și mult mai ieftin.

Așa că am pornit montat pe un prânz care să mă trântească la pat cel puțin o oră după, spre strada Turnului, la Konak, singurul restaurant turcesc veritabil din oraș. Cum făceau și pe vremuri, când luau drumul vestului, turcii au ocupat întreaga curte interioară a casei în care funcționează restaurantul. De data asta cu noroc, nu au găsit nici curtea pârjolită și nici fântâna otrăvită, așa că s-au așezat aici ca la casa lor.

Restaurantul are două terase, dintre care una este acoperită și… prietenoasă cu cei cu vicii, dacă mă înțelegeți. Prin urmare, la raionul vicii ne-am oprit și am început să frunzărim meniul. Cum șade bine oricărui restaurant, meniul e disponibil și prin cod QR. Încă de la prima pagină am reconsiderat atent varianta de a zbura până la Istanbul, că prețurile doar mici nu sunt.

Primul preparat din meniu costă 699 de lei, dar, e drept, sunt 3 kilograme de mâncare pe platoul respectiv. Dacă nu vreți să cheltuiți 700 de lei pe o masă, de 500 de lei, 490 cu exactitate, puteți comanda platoul Sultanul Ali, care vine la pachet și cu un show al bucătarului.

Iar dacă n-ați colectat taxele din califat și vreți să plecați cu hârtii încă în portofel, vă recomand kebabul Adana pentru un prânz cât se poate de copios. E, pur si simplu, o explozie de gusturi. Am luat în prima îmbucătură câte puțin din tot ce era pe farfurie, după care le-am gustat separat, să nu amestec gusturile. Carnea e extrem de fragedă și e învelită în cele mai delicioase lipii pe care le-am încercat în Sibiu.

Salata de ceapă roșie se scaldă în pătrunjel iar deasupra e presărat un condiment absolut delicios, dar pe care nu am reușit nicicum să îl identific. Iar orezul, sfinte Kemal Ataturk, e o poezie gastronomică. E mai dulce decât suntem noi obișnuiți, cu morcov ras și stafide delicioase, stropit din plin cu turmeric. L-aș fi mâncat și gol, fără cea mai mică jenă, atât de bun a fost. Iar ardeiul iute copt a fost, cum să zic, cireașa pe tort. Porția e suficient de generoasă și de sățioasă ca să te saturi, așa că m-am chinuit serios să termin porția de baclava cu nucă.

Mi-a părut foarte rău că am lăsat în farfurie una dintre cele patru bucăți din porție, dar chiar era prea mult. Însiropată exact cât trebuie ca sa fie moale în partea de jos și crocantă în partea de sus, baclavaua a venit acoperită în înghețată și presărată cu fistic. Poezie.

Atmosfera a fost singurul lucru care nu m-a convins. Cu o mâncare atât de bună în față și un decor pe măsura renumelui oriental al restaurantului, muzica ar fi putut păstra tema. Pe un remix disco de la Ellie Goulding nu prea intra kebabul așa cum ar trebui.

Mâncarea orientala nu e pentru toata lumea. Gusturile și aromele sunt mult mai intense, uneori chiar deranjante pentru papile crescute cu mămăligă și orez cu lapte. Nici mie nu mi-a plăcut de la bun început, a durat ani și multe experiențe ca să îmi cadă cu tronc. Fie o iubești, fie o detești. Dacă ești în a doua categorie, te înțeleg dar nu pot să nu îți transmit o mare părere de rău. Daca ești în prima categorie, probabil o să ne mai vedem pe la Konak, că mai am vreo trei preparate în meniu cărora le-am pus gând rău.

Baiazid cel Ghiftuit

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de T.S.