În spiritul sărbătorilor de iarnă, vă invităm să călătoriți în timp și să vă lăsați purtați de relatările unor personalități cunoscute de toți sibienii. Acești oameni împărtășesc cu noi amintirile și tradițiile Crăciunului din copilăria lor, oferindu-ne o privire intimă asupra magiei acestei sărbători. Descoperim povești care ne duc înapoi în timp, în vremurile în care în decembrie era zăpadă și pe străzi mai circulau sănii trase de cai, iar cei care povestesc astăzi erau doar niște copii. Unii plini de entuziasm și speranță.
Sciitorul sibian Radu Vancu vorbește despre sărbătorile petrecute în timpul comunismului, despre cele din timpul Revoluției: cu emoție, staniol, sărăcie și checuri cu zaharină.
”Îmi amintesc, din Crăciunurile noastre comuniste de familie proletară din blocurile mărginașe ale Sibiului, lumina veselă care ne învelea sărăcia:
expedițiile furișate, târându-ne pe sub mese, ca să ajungem sub brăduleț, ca să dezghiocăm bomboanele dulci, dintr-un fel de zahăr putred, din staniolul lor argintat, pe care-l refăceam apoi cu migală, așa încât să pară în continuare umplut de fosta bomboană - încât mama, când desfăcea bradul, constata uluită dematerializarea miezului dulce & scârbos & minunat;
căutările făcute ziua, tot alături de frații & surorile mele, prin sertărașe & răftulețe, ca să găsim cadourile pe care mama întotdeauna ni le pregătea (am știut și atunci, știu și mai bine acum, că adevăratul miracol era că reușea, din sărăcia noastră destul de aspră, să facă posibile cadourile astea);
pungile primite de mama & tata de la fabricile lor de covoare & săpun (portocalele & dulciurile de la tata aveau mereu gustul esenței chimice care se turna în săpunurile Cheia & Roua);
Citește și:
cele două prăjituri eterne ale mamei, Zi și noapte și Greta Garbo, checurile cu zaharină (fiindcă nu aveam zahăr) ale surorii mele Ramona, cartofii prăjiți făcuți noaptea cu fratele meu, Iuli (probabil cel mai luxuriant festin al nostru dintotdeauna);
anunțul făcut de tata, intrând surescitat în bucătăria în care mâncam cu toții, că la Timișoara se trage, reacția speriată a mamei, radioul anunțând fuga lui Ceaușescu prin vocea lui Caramitru, mama spălând vasele liniștită & spunându-mi că e mai mult ca sigur o piesă de teatru despre Antonescu;
drumul meu, în 22 decembrie '89, până la piața Cibin ca să cumpăr brad, spaima mea când o coloană de revoluționari a vrut să să mă ia cu ei, să mă pună în fruntea coloanei, să fiu "copilul Revoluției", înduplecarea lor instantanee când le-am spus că mă așteaptă mama acasă cu bradul;
sora mea Dana, ajunsă acasă de la maternitate pe la începutul lui decembrie '89, a cincea & ultima dintre frații & surorile Vancu, fără îndoială cel mai magic cadou primit de mine de Crăciun.
Radu Vancu este al treilea din dreapta
Citește și:
Toate sunt învelite, cum spuneam, într-o lumină policoloră & mătăsoasă - lumina care iluminează materia din care sunt făcute visele - și, pentru mine, sunt dovada cea mai limpede că paradisul există - și că e făcut din materia sărăcioasă & iluminată ca copilăriei - și că, dacă infernul sunt coșmarurile noastre (cum spune Borges), paradisul e tot ce ne-a iluminat copilăria - iar viața noastră e încercarea disperată de a ne prăbuși înapoi în copilărie”.
Citește și:
Sursa foto: Radu Vancu / Arhiva personală
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 7042
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Sibian
Acum 1 oră
Tanti Marioara
Acum 1 oră
Gheorghe Ion
Acum 1 oră
Emil
Acum 1 oră
Cucubau