Cum m-am lecuit de ciolan, după cel mai bun ciolan din zonă. Pe marginea Văii Oltului

Sectanții ciorbei de burtă se împart în două mari tabere, Kontiki sau Prima. Pe ciolanul cu fasole e și mai mare bătaie, cu trei tabere diferite, una care proslăvește ciolanul de la Miercurea, alta care se închină la cel de la Casa Dacilor din Boița iar cea mai numeroasă tabără are iconițe prinse la oglindă cu picioarele de porc servite la restaurantul de la kilometrul 247.

Inițial îmi trecuse prin cap să fac un experiment și să le încerc pe toate trei în decursul unei săptămâni, să putem face o comparație cinstită. Dar citiți mai departe și o să vedeți de ce planul meu a fost și mult prea naiv și imposibil de realizat. Pe o zi geroasă de ianuarie, cu treabă prin zonă și o poftă de lup, am poposit la Popasul km 247 special pentru această delicatesă mult lăudată.

La ora amiezii erau deja 8-10 mașini în parcare iar în restaurantul mic aproape toate mesele erau ocupate așa că am intrat în sala mare și ne-am așezat la geam, să admirăm priveliștea Oltului cel frumos curgător. Atmosfera, aproape arhaică aș zice, ca și cum memo-ul că am trecut în anii 2000 încă n-ar fi ajuns și la kilometrul 247 de pe Valea Oltului. Mult lemn, candelabre cu multe brațe, în care te-ai aștepta să fie aprinse lumânări în loc de becuri și televizorul pornit pe un canal de muzică disco din anii 80-90. Ne-am delectat pe tot parcursul mesei cu hituri internaționale, de la Coco Jambo la A lalalalalonglelonglonglong și alte piesei ce rupeau. Acum 30 de ani.

Am lecturat meniul ca la orice cronică de restaurant, ochind trei feluri de mâncare pentru o recenzie completă. Dar imediat cum mi-a trecut pe sub ochi o farfurie cu ciolan, pregătită pentru alți comeseni, am renunțat la idee.

Cred că dacă nu ești ceva campion en-titre al unei competiții de mâncăcioși n-ai nicio șansă să mânânci și altceva pe lângă. E pur și simplu gigantic. Am cerut două la masă și unul la pachet, că nu eram singurii curioși, iar ecoul vocii chelnerului încă se auzea când au și aterizat pe masă. Atunci m-a izbit caracterul industrial al întregului restaurant și au început să îmi curgă întrebările în cap. Patru ciolane înseamnă un porc „descălțat”. La o simplă numărătoare, în cele 30 de minute petrecute acolo cel puțin 10 porci au rămas fără adidași pentru a servi această delicatesă clienților. La un ritm asemănător, socotind exponențial, sună a un lanț de aprovizionare foarte complicat și cu niște cantități amețitoare. Cine, cum, de unde și cum or fi reușit oare să pună la punct un asemenea sistem? S-a încheiat însă rapid cu întrebările de cum a aterizat farfuria în față. Ce contează de unde vin, important e ce gust au. Și, oai, ce gust au…

Din start, cuțitul e inutil. Vine la masă doar pentru că asta este eticheta. N-ai nevoie de el, poate doar ca să feliezi murăturile cu care trebuie neapărat să asortezi ciolanul. Carnea pur și simplu se desprinde de pe os cu furculița, e incredibil de fragedă, ti se topește în gură.

Cantitatea de fasole e generoasă, pe măsura cantității de carne iar murăturile asortate, mie unul mi-au plăcut foarte mult, în special varza murată. Colegii care au consumat la pachet nu s-au declarat chiar satisfăcuți de cele murate dar, hei, gusturile nu se discută. Pentru cât de bine arăta, ce gust bun avea și cât de foame îmi era, cred că l-am mâncat prea repede.

Am plătit în jur de 150 de lei pentru trei porții de ciolan (36 de lei porția), murături asortate, o cola și o apă minerală mare, care, apropo, vine cât de mare se poate, la sticlă de un litru jumătate și am plecat cu burta plină și cu gândul la cea mai apropiată canapea. Poate n-am făcut bine siesta, poate de la pofta cu care am mâncat, cert este că restul zilei n-a fost foarte ușor. 24 de ore n-am mai mâncat nimic, către seară mă luase cu un pic de răuț, a fost nevoie de strădanii intense să nu batjocoresc bunătate de ciolan și să îl dau pe canal. A fost atât de bun încât m-a lecuit de ciolan, cel puțin pentru viitorul apropiat.

Probabil o să testăm toate trei faimoasele ciolane ale Sibiului după cum urmează, 2024 – Popasul 247, 2025 – Casa Dacilor și 2026 – Miercurea Sibiului. Sau predau sarcina cuiva cu un stomac mai rezistent. Pe anul ăsta m-am lecuit de ciolan.

Porky Pig