Pentru nostalgicii comuniști: Cea mai ceaușistă cofetărie din Sibiu are și printre cele mai bune prăjituri

Sibienii trecuți de prima tinerețe vorbesc despre Cofetăria Aroma din Parcul Cetății ca despre un etalon al ospitalității locale din vremuri apuse: Un local cu produse de calitate, unde mergeai negreșit după o plimbare îmbrăcat elegant pe Corso alături de o companie plăcută. Astăzi, cofetăria pare încremenită în timp, undeva între sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90. Dar asta nu este neapărat ceva negativ. Să vă explic...

Când am mers la finalul săptămânii trecute, într-o după-amiază, eram singurul client. Deși abia dacă mă făcuseră pionier pe la Revoluție, mai țin minte cum mă trimitea mama să iau pâine și de rest îmi rămânea de-o caramea sau o gumă. Exact ca magazinele copilăriei, așa arată Cofetăria Aroma în 2024. Comunism curat: Rafturile sunt pe jumătate goale, spațiul este plin cu foarte multe plante, perdele tip mileu și dacă n-ar mirosi a dulce ai zice că ești într-un un aprozar de pe vremuri.

Dar, foarte important, totul este curat, aerisit, îngrijit și în aer plutesc arome îmbietoare de fructe si frișcă. Vitrina conține prăjituri clasice românești, cum găsești în cartea de bucate a Sandei Marin: Eclere, savarine, rulouri, cremșnit, ”București”, bezele... Am testat pe loc două exemplare și de bune ce au fost am luat și pentru acasă.

Spre exemplu, bezeaua este, de fapt, o prăjitură cu cremă intensă de căpșune cu lapte într-un foitaj crocant, iar deasupra are ceea ce noi toți denumim în mod normal ”o bezea”. Eclerul are un capac tare din cremă de ciocolată și conține o umplutură care nu-ți lasă în gură un gust uleios, ca la produsele similare din comerț de zilele noastre. Nu bag mâna în foc, că n-am fost în laboratorul lor, dar senzația este de gust natural. Cred că cel mai simplu de înțeles este ca și cum ai compara smântâna de la supermarket, aceea la cutie pe care gospodinele o evită când fac ciorba sau sarmale, și smântâna vărsată de la magazinele de cartier. Altă textură, alt gust, același nume.

Cât timp am savurat cele două prăjiturele am stat de vorbă cu doamna vânzătoare, ușor plictisită de singurătate și dornică de dialog. Mi-a arătat etajera-tejghea de lângă perete unde mâncau oamenii înainte. Pentru că era coadă, clienții stăteau în picioare să prindă o prăjitură. ”Mesele acestea târziu le-am pus”. Tot de la doamna am aflat că lucrează în cofetărie de peste 30 de ani, iar colega ei are peste 40 de ani experiență la același job. Ambele speră să iasă la pensie de aici și să nu se închidă cofetăria între timp.

Clienți au, majoritatea sunt prieteni vechi, fideli. Sunt, de asemenea, numeroși sași și nemți care dau comenzi, vin cu lăzi mari din plastic și cumpără cantități generoase când pleacă în Germania. Spune doamna: "Ne sună și ne spun că au ajuns bine prăjiturile la destinație și sunt foarte bune”.

Cu o nostalgie în glas, vânzătoarea îmi mai descrie vremurile când s-a angajat. ”Oamenii veneau eleganți, era un eveniment să ieși la cofetărie, te pregăteai, invitai pe cineva special, te plimbai prin parc sau pe centru, pe urmă opreai la ceva dulce”.

Deși nu știe precis, estimarea este că ”Aroma” este de peste 50 de ani și rezistă: "Ne mai spun unii clienți să refacem reclama de la intrare, dar așa era ea, bine că se vede că scrie cofetărie".

Ca să fiu sincer până la capăt, nu este doar lapte și miere la Cofetăria Aroma. Este și foarte mult zahăr pentru că, dacă ați uitat, prăjiturile tradiționale au cantități uriașe de zahăr și sunt extrem de dulci. Ce faci când mănânci ceva atât de dulce? Bei ceva. Dar nu și la ”Aroma” pentru că localul este atât de comunist încât nici măcar un pahar cu apă nu au. Serios vorbind acum, cofetărie în care să nu găsești un suc, o apă, orice de băut eu n-am mai văzut până acum.

Asta nu m-a împiedicat să mai cumpăr încă vreo cinci prăjituri pentru acasă. În medie, costă 10-11 lei una.

Concluzia? N-am nicio îndoială că dacă se afla în București, cu puțin marketing modern pe instagram, Cofetăria Aroma era un fel de Mecca al hipsterilor nostalgici. N-are cum să nu-ți placă, au prăjituri bune, decor unic, poveste epică, amintiri... este fără egal. Plus toți cei trecuți de prima tinerețe care rememorează părțile frumoase ale comunismului, clipele unei etape din viață ce nu se va mai întoarce niciodată. Amintiri, nu prăjituri, asta vinde ”Aroma”!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului