La pizzeria Izi D’oro de lângă casa împăratului se citește în italiană și se plătește ca în Italia

Săptămâna aceasta mi s-a făcut din nou poftă de pizza și, dacă tot s-a vorbit mult despre Iohannis, am decis să merg la locația din apropierea locuinței acestuia. Pe strada Bâlea. La Pizzeria Izi D’oro.

Aceasta se află într-o casă destul de impunătoare, pe o stradă cu trafic destul de mare, dar la care se poate ajunge după o plimbare lejeră din centrul orașului. Pizzeria se află lângă casa împăratului președintelui.

Când am intrat, am avut o impresie mixtă, nici de bine, nici de rău, dar marele avantaj era că mirosul dinăuntru era plăcut. Totuși, locația seamănă mai mult ca o cârciumă de pe vremuri, poate ceva interbelic, din care a dispărut fumul de țigară, dar care datorită sau din cauza modernității are și un iz kitschos. Spre exemplu, pe un perete era instalat un ecran TV de dimensiuni foarte mari, la care speram că va fi difuzat fie un meci de fotbal, fie un concert de muzică populară – orice, numai nu un serial de la AcasăTV…

Trecem peste asta, cu gândul că mâncarea să nu dezamăgească.

Am primit meniurile, care sunt stufoase, cu un scris mare, cu majuscule cu roșu, dar din care ți-e cam greu să înțelegi ceva. Totul e în italiană (Specialita della casa, Piatto di pasta, Piatto di carne, Piatto di pesce, Pasta al forno etc. etc.), iar în paranteze cu scris mai mic sunt menționate ingredientele în limba română. Cred că m-am uitat vreo 5 minute în meniu doar răsfoindu-l. Eram în doi, așa că am decis că o alegere sigur va trebui să fie pizza.

Am dorit, ca de obicei, să încerc pizza casei, dar ni s-a spus că „Izi D’oro”, de 48 de lei, e cea care conține „de toate”, ceea ce nu e un criteriu pentru mine. Așa că după o scurtă deliberare adăugătoare am ales o „Quattro formaggi con salame piccante”. Partenera mea a ales un piept de pui cu rucola și roșii cherry sau, cu alte cuvinte, „Portofolio di pollo rucola e cherry”, care avea mențiunea *produs nou.

Important de menționat e că pizza se gătește pe loc, într-un cuptor, ceea ce se observă și se simte imediat ce este adusă la masă: aluatul moale, ingredientele topite și proaspete, plus aroma care îl amețește pe un om flămând. Într-adevăr, au fost gustoase primele trei „triunghiuri” de pizza, până a început să se răcească. După aceea, mozzarella era deja întărită, iar parmezanul sau gorgonzola era sărățel. Deja aveam impresia că mănânc o pizza cumpărată de la o tejghea dintr-un supermarket. Dar cred că era de vină cașcavalul, probabil altă alegere ar fi fost mai bună. Comandasem și o bere, așa că am reușit să mănânc mai mult de jumătate din pizza, care, apropo, era destul de mare. Ajunge lejer pentru doi oameni.

De partea cealaltă, puiul a fost foarte bine gătit și condimentat. Era vorba de fapt despre un piept făcut rulou, iar înăuntrul lui șuncă și cașcaval. O modă stranie asta – să bagi carne în carne. E absolut ridicol și totuși atât de la modă. Rucola a fost pusă în grabă probabil, pentru că partenera mea a tot pescuit frunze înnegrite.

În orice caz, nu a fost rău. Mai rea a fost… nota de plată. 62 de lei pentru o bucată de piept de pui? Doar pentru că are o felie de șuncă în el sau pentru că găina a fost hrănită cu grăunțe de inflație? Sau poate pentru simplul motiv că prețul trebuie să fie pe măsura vecinului de vizavi?

Și pizza e peste prețul mediu de pe piață: 48 de lei.

Plus o bere de 8 lei, cea mai ieftină, un Ursus Carpatin, nota totală s-a făcut 118 lei.

Ciao!