La Balkan Bistro am fost. De revenit, ne-am mai gândi

După restaurantul din Golden Tulip, săptămâna aceasta am ajuns la cel de la Continental Forum - Balkan Bistro. Eu unul n-am simțit nimic balcanic.

Seara, restaurantul oferă o imagine interesantă... de afară. La o plimbare prin fața hotelului, poți să deslușești zeci de povești prin fereastră – în funcție de câte mese sunt ocupate. Într-o parte doi tineri se țin de mână, la o masă plină unii discută aprins ultimele alegeri, iar în altă parte un cuplu îmbrăcat la patru ace beau din paharul de vin privind în gol... Într-o zi mi-am spus că trebuie să încerc restaurantul din interior.

Era aproape 7 seara când am ajuns aici. Mi se părea că era agitație în restaurant, dar impresia venea de la colțul cu bufet, de unde cei cazați își alegeau bucatele preferate pentru cină. Deoarece la tabla de „bun-venit” nu era nimeni, am mers până spre mijlocul localului, unde l-am întrebat pe ospătar dacă putem lua un loc. Am confirmat că suntem „de afară”, așa că am ocupat o masă la geam. De data aceasta, deveneam noi personajele pe care cei care trec prin fața hotelului puteau să le analizeze.

Ospătarul a fost destul de drăguț și grijuliu, fără a simți că se „bagă prea mult în suflet”. Ne-a întrebat dacă dorim să bem ceva la început. Și i-am spus că am prefera un pahar de vin roșu. Nu aveau sec, așa cum ne place nouă, dar am mers pe varianta demisec. La întrebarea dacă au vin și un pic mai rece decât „temperatura camerei”, așa cum specialiștii spun că se bea vinul roșu, am primit un răspuns satisfăcător: „Vi-l aduc rece pentru Dvs.”. Așa a și fost.

Am răsfoit un pic meniul; nu atrăgea nimic atenția în mod special. În principal, cam aceleași tipuri de mâncare ca peste tot – cu mici elemente „de decor”: de la salate, ciorbe, la mâncăruri de carne de pui, vită, porc, miel, pește, apoi câteva deserturi și băuturi. Am decis să mergem pe recomandările ospătatului de data aceasta.

Prima recomandare a fost a doua cea mai scumpă din meniu – steak de rasol de miel, care are ca garnitură cartofi cu rozmarin și sos brun, la un preț de 80 de lei (cel mai scump e mușchiul de vită – 85 de lei). A doua opțiune s-a dorit a fi ceva de la preparatele la grătar, dar ospătarul a fost mai sigur pe el: Vă recomand o ceafă de porc confiată. Am mers pe mâna lui. În farfurie mai era inclus niște cartofi gratinați, morcovi caramelizați și sos brun, iar prețul – 45 de lei. Deși pentru carnea pe care urma să o primim știam că vinul o să-și facă treaba, am mai convenit totuși și pentru o salată cu murături, pe care n-am regretat-o.

Am bătut palma și fiecare a „mers” în drumul lui: ospătarul să anunțe bucătarul despre comanda noastră, noi - să povestim la un pahar de vin. Între timp, angajatul restaurantului a avut grijă ca pe masa noastră să ajungă tacâmurile și un coșuleț cu pâine - lucru foarte important și pe care îl subliniez de fiecare dată, pentru că sunt locuri unde după ce primești mâncarea mai trebuie să aștepți după tacâmuri, șervețele sau sare/piper. De data aceasta, totul era pregătit. Ba chiar am fost anunțați că timpul de așteptare va fi 20 de minute, ceea ce nu ni s-a părut mult.

După minutele scurse, am primit mâncarea, care venea pe un platou de servire negru, de piatră, în loc de tradiționalele farfurii - o opțiune care e tot mai populară. Rasolurile de miel sunt niște bucăți foarte bune, care dacă sunt gătite corespunzător sunt fragede și absolut delicioase. Pentru bucata noastră aș oferi o notă de 8 spre 9. Carnea a fost bine gătită, o puteai desprinde de pe os cu lejeritate, având o textură fină. La gust aș mai fi „umblat” cu niște condimente, inclusiv sare și piper, dar nu mult. În schimb, garnitura de lângă a fost o dezamăgire: cartofii erau abia calzi, păreau că au fost încălziți... prea obosiți. Am avut noroc de salata de murături - castraveți și ardei.

De partea cealaltă, ceafa de porc nu a adus papilelor gustative cine știe ce experiență gastronomică. Dar ca imagine cele două bucăți arătau foarte bine. Spre deosebire de cartofii cu rozmarin de lângă miel, cei de lângă ceafă – gratinați – arătau proaspăt gătiți, lucru confirmat de temperatură: erau fierbinți. Ba mai mult, am primit confirmarea că este cel mai gustos side-dish încercat până acum. De această dată, porcul nu s-a ridicat la nivelul cartofului. În ambele platouri, sosul brun a fost „absorbit” cu succes.

Așadar, n-am fost la acest restaurant cu gândul ca să ies în pași balcanici, dar nici nu pot să spun că am plecat de acolo cu gândul de a reveni.

Nota de plată a arătat suma de 169 de lei: pe lângă felurile principale, 32 lei a costat vinul și 12 lei salata de murături.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului