Am mers să mănânc la Denisa. La cherhana

De cum ieși din Mediaș spre Sighișoara, faci dreapta către Buzd și, în vreo 500 de metri, în valea din stânga poți zări câteva oglinzi de apă, de sub care-și asigură materia primă Cherhanaua Denisa.

Un loc izolat (până să ajungi în sat te ia foamea), prin urmare e plin de liniște. Eu am ajuns pe o ploaie de toamnă când liniștea era deplină: în restaurantul rotund nu era niciun alt client. Era ora unui prânz târziu sau a unei cine extrem de timpurii, iar aerul din încăperea rotundă era foarte prietenos: cu muzică-n surdină, pe geamurile de jur-împrejur îți alină ochiul peisajul unor dealuri abrupte, cu-n moț de pădurice-n vârf. La marginea geamurilor sunt mesele (cu între patru și zece locuri), lăsând mijlocul încăperii doar stâlpului care susține acoperișul locului. 

Nu te-ai aștepta ca meniul dintr-un local de lângă un sat precum Buzd să fie atât de bogat. Ai „Pește de tăte zilele”, adică de la crap, păstrăv, somn, șalău file sau biban, la doradă, somn, știucă sau sturion, care îți poate fi adus la masă pregătit după cum ai poftă (pe grătar, prăjit sau după caz, în fulgi de porumb), dar ai și aperitive precum icre de crap, hamsii, inele de calamar sau jumări de crap.  Printre preparatele recomandate ai salată cu pește alb sau salată cu somon fume ori file de somon cu piure de mazăre. De nu ești fan al peștelui, poți alege și ceva preparate din porc sau pui ori sarmale, tochitură sau mămăliguță cu brânză, asta doar să facem trecerea spre ofertele de mic dejun, care includ și tradiționalele ouă fierte sau omletă, dar și mai „cochetele” bruschette cu păstrăm fume sau ochiuri cu guacamole și castraveți. Mai ai și ciorbe, mai ai și deserturi, mai ai și tot feluri de „încearcă-mă” (așa sunt trecute în meniu), adică aripioare picante, prăjitură cu brânză, salată de caracatiță sau cremșnit la bol. Practic, meniul te îndeamnă la vizite repetate. Mai ales că prețurile din meniu sunt departe de razna pe care o călăresc multe din restaurantele reședinței de județ.

Eu m-am decis rapid. Ciorba de pește trebuia neapărat încercată la această primă vizită. Mi-a fost adusă foarte repede (vreo trei-patru minute) și fierbinte. Foarte fierbinte. Prilej numai bun să aflu că la Cherhanaua Denisei nu pot plăti cu cardul. În lipsa banilor peșin, însă, oamenii locului acceptă și plata prin transfer bancar, cu încredere și în faptul că ceea ce le arăți pe telefon ca fiind tranzacție efectuată este real.

Ciorbă de pește la Cherhanaua Denisa

Ciorba în care carnea de pește se împrăștiase printre legumele fierte bine avea gustul celei de la Dunăre. Și mirosul. Poate ușor prea sărată pentru gustul meu și cu un strop de amăreală, dar, în rest, ciorba a fost delicioasă, leușteanul și rădăcinoasele jucându-și fiecare rolul în spectacolul din farfurie. Porția nu făcea parte, însă, din rândul celor mai generoase.

Saramură de crap cu mămăligă, la Cherhanaua Denisa

Nici  după saramura de crap nu am avut de așteptat foarte mult. A venit la temperatura potrivită, stropită cu sosul din care se ițeau roșii și verdețuri. Am plescăit plin de satisfacție în timp ce carnea moale mi se desfăcea peste papilele care se desfătau cu bucăturile în  care fumul se impregnase plăcut. Dacă e să găsesc și aici un os, ar fi că marginile fileului de crap erau cam arse.

În atmosfera calmă a locului, ospătărița blândă de să o ceri în căsătorie mi-a adus o notă de plată prin care îmi erau ceruți 65 de lei: 37 de lei pentru saramura de crap cu mămăliguță, 21 de lei pentru ciorba de pește și șapte lei pentru jumătatea de litru de apă plată.

Nicio masă fără pește

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.